Mi-e silă când văd actuala vânzoleală legată de crearea Guvernului.
 
Principalul argument contra creării unui guvern tehnocrat, invocat de partide (ca atare, de PL) este „dar cum atunci să promovăm politicile?”. Anume de aceasta urmează ca miniştrii să reprezinte anumite partide.
 
Acest argument este de râsul găinilor. Chestia cu politicile se poate rezolva elementar (de exemplu, prin coordonarea strategiilor aprobate de Guvern cu comisiile de profil din Parlament, şi asta e doar prima idee care-mi vine, dar pot fi găsite şi multe alte soluţii simple şi eficiente, numai dorinţă să fie). Iar despre răspunderea pe care şi-o asumă partidele pentru domeniile respective… lăsaţi-mă, vă rog. Tare a răspuns PL în faţa noastră pentru starea drumurilor pentru perioada când la minister era Şalaru?
 
Evident, adevăratul motiv este altul. Să nu spuneţi că eu calomniez pe cineva şi inventez lucruri, a spus-o chiar Ghimpu. Când formau guvernul Streleţ, PL avea două mari solicitări. Una de ochii lumii (fiindcă nu au insistat pe ea) - procuror european. Şi a două - împărţirea după schema propusă de ei a ministerelor cu bani. 
 
Ministerele cu bani. Chiar el a spus aceasta. Cu gura lui.
 
De asta şi trebuiesc oameni de încredere puşi în ministere. Pentru ca banii să meargă unde trebuie, şi nu cumva - pe lângă cine trebuie din partid. Şi anume de aceasta foarte des în ministere ajung oameni întâmplători. Care nu au nici o treabă cu domeniul respectiv. Şi care nu sunt nici pe departe administratori eficienţi. Fiindcă chiar nu aceasta contează când se numesc miniştrii. Principalul - fidelitate personală faţă de şef.
 
Ce fel de guvern tehnocrat şi eficient mai vrem noi?