Despre Procedura de Apărare a victimelor violenței domestice și respectarea dreptului la apărare a presupusului agresor

1. În Republica Moldova, procedura de obținere a unei ordonanțe de protecție pentru victimele violenței domestice este reglementată de Legea nr. 45/2007 privind prevenirea și combaterea violenței în familie și de Codul de procedură civilă. Conform acestor acte normative, victima sau reprezentantul său legal poate depune o cerere la instanța de judecată pentru emiterea unei ordonanțe de protecție. Instanța este obligată să examineze cererea și să emită ordonanța în termen de 24 de ore de la primirea acesteia. 

2. Ordonanța de protecție poate include măsuri precum: obligarea agresorului să părăsească locuința comună, interzicerea apropierii de victimă, interzicerea contactării victimei prin orice mijloace, interzicerea deținerii sau purtării de arme. 

3. Totuși, procedura actuală ridică anumite probleme procedurale. Deși instanța poate informa părțile interesate despre examinarea cererii, legislația nu obligă citarea presupusului agresor și nu îi oferă un termen rezonabil pentru a-și angaja un avocat și pentru a beneficia de un proces echitabil și contradictoriu în prima instanță. Această situație poate duce la emiterea unor ordonanțe de protecție abuzive sau la anularea acestora în apel, în cazul în care se constată că victima a furnizat declarații false și că agresorul nu a avut posibilitatea să-și prezinte apărarea în prima instanță. 

4. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) subliniază importanța asigurării unui proces echitabil pentru toate părțile implicate. Deși articolele 6 (dreptul la un proces echitabil) și 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenție sunt rar invocate în cazurile de violență domestică, principiile generale ale CEDO impun respectarea drepturilor procedurale ale ambelor părți. 

5. În statele europene, procedurile pentru emiterea ordonanțelor de protecție variază, dar există o tendință de a asigura un echilibru între protecția imediată a victimelor și respectarea drepturilor procedurale ale presupusului agresor.

6. De exemplu, în  Germania – Poliția poate emite o interdicție temporară imediată (de obicei pentru 10-14 zile), timp în care victima poate solicita un ordin de protecție în instanță. Agresorul este citat pentru a-și putea prezenta punctul de vedere într-o audiere ulterioară în perioada în care ordonanța este valabilă.

7. Franța – Se poate emite un "ordonnance de protection" rapid, dar agresorul are dreptul să fie audiat într-un termen scurt. De asemenea, autoritățile pot impune măsuri de urgență înainte de audierea acestuia.

8. Regatul Unit – Se pot emite Domestic Violence Protection Notices (DVPN) de către poliție, valabile până la 48 de ore, după care un Domestic Violence Protection Order (DVPO) este decis de un judecător în termen de 14 zile, oferindu-i agresorului șansa de a-și prezenta apărarea.

9. Spania – Instanțele pot emite ordine de protecție de urgență pentru victimă, dar sunt urmate rapid de o audiere unde agresorul are dreptul la apărare. Se aplică măsuri de protecție strictă pentru victime, inclusiv brățări electronice pentru monitorizare.

10. Suedia – Poliția poate impune interdicții temporare asupra presupusului agresor, dar în termen de câteva zile trebuie să existe o audiere unde ambele părți își pot prezenta poziția.

11. Aceste modele legislative asigură protecția imediată a victimelor, fără a încălca dreptul la apărare al presupusului agresor.

12. În Statele Unite, procedura de obținere a unui ordin de protecție (restraining order) este concepută astfel încât să ofere protecție imediată victimelor violenței domestice, dar și să garanteze dreptul la apărare al presupusului agresor. Ordinul temporar de protecție (Emergency/Temporary Restraining Order - TRO)

13. Victima poate solicita un ordin de protecție temporar fără ca agresorul să fie prezent (ex parte). Judecătorul analizează cererea și, în cazul în care consideră că există un pericol iminent, poate emite ordinul pe o durată de maxim 10 zile (în unele state, până la 14 zile).

14. Înainte de expirarea ordinului temporar, instanța stabilește o audiere pentru a decide dacă emite un ordin de protecție pe termen lung (Permanent Restraining Order, valabil între 6 luni și câțiva ani).

15. Agresorul are dreptul la apărare, poate fi reprezentat de un avocat și poate prezenta probe și martori.

16. În această audiere, judecătorul trebuie să evalueze probele ambelor părți pentru a decide dacă este justificat să impună restricțiile pe termen lung.

17. Sistemul american oferă protecție imediată victimelor, dar, în același timp, impune o audiere obligatorie în termen scurt pentru a da șansa presupusului agresor să se apere. Această practică asigură un proces echitabil și contradictoriu, reducând riscul de abuz sau de emitere a unor ordine nedrepte.

18. În toate litigiile în care se examinează emiterea ordonanței de protecție temporare pe termen scurt, urmate de o audiere în care ambele părți au posibilitatea să-și prezinte punctul de vedere, asigură protecția imediată a victimei, oferind în același timp agresorului dreptul la un proces echitabil.

19. Pentru a îmbunătăți procedura în Republica Moldova, este recomandabil emiterea ordonanțelor de protecție pe un termen limitat, cu programarea unei ședințe de judecată în care presupusul agresor să aibă posibilitatea să-și prezinte apărarea. Această abordare ar asigura protecția imediată a victimelor, respectând totodată dreptul la un proces echitabil al agresorului.

20. În Moldova, dacă e să studiem încheierile judecătorești pe acest segment, unde ordinul de protecție poate fi emis fără citarea agresorului și fără o audiere imediată, atunci sistemul american și European oferă o soluție mai echilibrată, protejând atât victimele, cât și dreptul părților implicate la apărare.

21. Pentru ca Republica Moldova să-și alinieze legislația privind ordonanțele de protecție la tratatele internaționale și la practica internațională, ar fi necesare mai multe ajustări legislative și procedurale. Obiectivul acestor modificări ar trebui să fie echilibrarea protecției imediate a victimelor cu respectarea dreptului la un proces echitabil al presupusului agresor.

22. Care ar fi propunerile concrete la acest subiect pentru Republica Moldova: 

a) Legea trebuie să prevadă expres ca instanța să poată emite un ordin de protecție provizoriu în 24 de ore, dar acesta să fie valabil doar pentru 10-14 zile, timp în care trebuie stabilită o audiere în instanța de fond contradictorie.

Ca model, Moldova ar putea să se conducă de bunele practici din   SUA, Germania, Franța, Regatul Unit, unde există astfel de ordine provizorii pentru a proteja victima imediat, dar agresorul are dreptul la o audiere rapidă.

b) Legislația națională trebuie să prevadă obligația instanței de a programa o audiere urgentă cu citarea ambelor părți  în maxim 10 zile de la emiterea ordinului provizoriu, la care agresorul să aibă posibilitatea de a contesta ordinul și a-și exercita dreptul la apărare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a statuat că un proces echitabil impune dreptul la apărare. Moldova trebuie să respecte Articolul 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil.

c) Legea urmează să prevadă obligarea informării imediate a presupusului agresor de către poliție ori instanța de judecată despre ordinul emis și despre data și ora audierii. 

d) Dacă agresorul se află în afara țării sau nu poate fi prezent fizic, instanța să fie obligată să permită participarea prin videoconferință.

Această măsură este necesară, pentru că, analizând mai multe ordonanțe emise în Moldova, am constatat că,  în multe cazuri, presupușii agresori sunt plecați din țară, iar instanțele refuză audierea prin videoconferință, atunci când ei află că pe rol se află examinarea cererii împotriva lui/ei de eliberare a ordonanței de protecție,  ceea ce contravine principiilor unui proces echitabil.

e) Instanțele urmează prin lege să fie obligate să analizeze probele depuse de ambele părți înainte de a emite un ordin de protecție pe termen lung. Analizând mai multe decizii judecătorești în care ordonanțele au fost anulate de instanța ierarhic superioară, se evidențiază o problem la nivelul examinării acestor cereri în prima instanță unde, din lipsă de timp, în grabă, se emit ordonanțe  pe baza unor declarații mincinoase sau insuficient verificate, ceea ce poate duce la abuzuri și anularea ulterioară a ordinelor de protecție.

f) Legea trebuie să introducă sancțiuni mai clare pentru presupusele victime care depun plângeri false sau care abuzează de mecanismul ordinului de protecție pentru a obține avantaje personale (ex. divorț, custodie, interzicerea comunicării cu copiii minori, răzbunare).

În multe state europene, victimele care depun plângeri false pot fi sancționate pentru declarații mincinoase, ceea ce reduce riscul abuzurilor.

23. Moldova ar trebui să adapteze  procedura ordinului de protecție conform Convenției de la Istanbul, asigurând protecția imediată a victimelor, dar și dreptul agresorului la apărare într-un termen rezonabil. Moldova a ratificat Convenția de la Istanbul, dar trebuie să implementeze mecanisme eficiente care să protejeze victimele fără a încălca drepturile fundamentale ale celorlalte părți.

În concluzie, ce urmează să facă legiuitorii: 

- să mențină protecția rapidă pentru victime, dar să introducă garanții procesuale pentru a evita abuzurile și încălcarea dreptului la apărare.

- Să elaboreze un model optim care ar fi o ordonanță provizorie pe termen scurt (10-14 zile), urmată de o audiere urgentă unde presupusul agresorul poate contesta măsura într-un proces contradictoriu, similar cu sistemele din SUA, Germania și Franța.

Reformele și modificările introduse în lege ar asigura conformitatea cu CEDO, Convenția de la Istanbul și bunele practici internaționale, evitând anularea ulterioară a ordinelor de protecție din motive procedurale.

Aceste ajustări ar reduce riscul de abuz, ar îmbunătăți executarea efectivă a ordinelor de protecție și ar oferi o justiție echitabilă ambelor părți.

Avocata Violeta Gașițoi

---