„Natalia Morari, vă mulțumesc pentru această postare. 

Știu ce înseamnă să câștigi cea mai importantă bătălie – să primești cel mai valoros dar: șansa de a trăi mai departe, de a-ți vedea copiii crescând, de a merge înainte, de a face greșeli și a le îndrepta, de a visa și de a spera, de a continua să exiști în fiecare zi – în fiecare nouă zi.  

Și eu 6 ani in urma am descoperit un diagnostic grav absolut întâmplător. Făceam un control medical de rutină, așa cum trebuie să-l facă judecătorii o dată la cinci ani. Nu aveam niciun simptom, mă simțeam bine, nu exista niciun motiv de îngrijorare. Însă medicul mi-a spus că în zona coastelor este vizibilă o formațiune suspectă. Nu am vrut să cred, nu putea fi adevărat. Dar în următoarele două săptămâni am făcut toate investigațiile necesare – tomografie computerizată, rezonanță magnetică – și de fiecare dată mai apărea ceva nou. Au găsit nu doar o formațiune, ci mai multe, răspândite în segmente diferite ale ficatului.  

Îmi amintesc panica, îmi amintesc cum împreună cu sora mea căutam disperate o clinică unde să pot fi operată. Voiam să trăiesc. Dar îmi amintesc și acele nopți pe care le petreceam singură, în bucătărie, căutând pe internet “cum să-ți pregătești copiii pentru moartea mamei”. Pe atunci aveam cinci copii – cea mai mare avea 17 ani, cel mai mic abia împlinise doi. Tocmai cumpărasem un apartament prin credit ipotecar, și știam că, fără salariul meu, copiii ar fi rămas fără casă. Atunci am luat o decizie fermă: dacă voi supraviețui, voi trăi viața așa cum îmi doresc, fără compromisuri care îmi sufocă sufletul, fără să mă mint pe mine sau pe alții. Am promis că nu voi mai accepta să trăiesc în situații care mă distrug, că nu voi mai rămâne lângă oameni care nu mă fac fericită, că nu voi mai face concesii în fața a ceea ce nu-mi place. Am decis că voi trăi în acord cu valorile mele, chiar dacă asta nu va fi pe placul tuturor.  

Mult timp m-am întrebat - de ce eu? Nu beau, nu fumez, de ani de zile nu mănânc carne, citesc fiecare etichetă de pe produse, am avut mereu grijă de sănătatea mea. Unde am greșit? Cum am "meritat" asta? Dar, citind poveștile altor oameni care au trecut prin același lucru, am înțeles că boala nu este o pedeapsă. Nu e despre ce ai făcut sau nu ai făcut. Este doar un moment de răscruce care te obligă să privești viața altfel, să înțelegi cât de fragilă este și cât de prețios este fiecare moment.  

Așa că, dacă cineva are nevoie acum de un semn, dacă o femeie, undeva, trece prin ceea ce am trecut eu și Natalia, și multe alte femei minunate și caută o speranță – să știi că va fi bine. Chiar dacă acum pare imposibil, chiar dacă e greu, chiar dacă te întrebi de ce eu? – nu căuta vinovați, nu te învinui pe tine însăți. Trăiește. Iubește-te. Bucură-te de fiecare zi, chiar și atunci când doare. Pentru că viața merită trăită – așa cum este ea, imperfectă, dar plină de sens.

Va mulțumesc, Natalia, că ați scris despre asta – am citit postarea pe nerăsuflate și am simțit că și eu pot vorbi despre asta. Nu e nimic rușinos în a fi bolnavă. Asta nu înseamnă că e ceva în neregulă cu mine. Postarea dvs mi-a scos la iveală această rușine – de a fi bolnavă, această vină – că poate eu sunt de vină dacă mi s-a întâmplat asta.  

Au trecut 6 ani, iar după boală a urmat divorțul, apoi psihoterapia, iar acum sunt într-o căsnicie fericită cu omul iubit, avem încă două fetițe minunate și sunt fericită și sănătoasă.  

Privind în urmă, înțeleg că fiecare etapă prin care am trecut a fost necesară pentru a ajunge aici – boala, schimbările, deciziile grele, redefinirea mea ca om. La momentul respectiv, fiecare pas părea imposibil, dar acum știu că toate au avut sens. Iar ceea ce ați scris dvs mi-a confirmat încă o dată acest lucru: nu trebuie să ne ascundem vulnerabilitatea, nu trebuie să ne simțim vinovate că am fost bolnave sau că viața noastră a luat altă direcție. Noi suntem mult mai mult decât un diagnostic. Suntem puternice, suntem vii, suntem aici.  

Mulțumesc pentru aceasta postare, pentru curajul dvs – și pentru că mi-ați reamintit că fiecare poveste împărtășită poate fi o lumină pentru altcineva”, a scris magistrata Marina Rusu.

Pre-Vetting a întrebat-o pe Marina Rusu de ce în 2019 nu a examinat 16 plângeri pe condiții inumane din penitenciare. „Am avut 215 dosare, făceam naveta la Cahul, 4 ore cu transport public, patru ore înapoi cu mașini de ocazii, 5 copii care puteau rămâne fără mamă, pentru că aveam suspiciuni la o boală incurabilă. Nu cer milă, dar abordare corectă”, a explicat atunci judecătoarea.

„Calific această procedură drept echivalentul expresiei de a „căuta nod în papură” - pentru că integritatea ori este, ori nu-i”, a declarat magistrata, la final de audieri repetate.

Rusu s-a arătat surprinsă de afirmațiile președintelui Comisiei PreVetting, Herman von Hebel, făcute în cadrul unui interviu acordat jurnaliștilor olandezi, despre pre-vettingul moldovenesc. „Von Hebel zice că cetățenii care au vizionat audierile publice ale Comisiei îl opresc uneori pe străzile Chișinăului și îl încurajează. „Bravo, continuați așa”, îi spun. „Avem nevoie de asta. În sfârșit, ceva se schimbă în Moldova!” Mie, de exemplu, îmi vin imediat în minte o mulțime de comentarii furioase de la cetățenii simpli ai Moldovei, cu privire la băutul ceaiului și întrebările către mama lui Ion Chirtoacă și, desigur, râsul legendar de la TV când a fost întrebat dacă are de gând să demisioneze după o investigație jurnalistică”, a scris magistrata.

La începutul lunii februarie 2023, Comisia Pre-Vetting anunța că magistratul Aureliu Postică, de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, Ion Chirtoacă de la aceeași instanță, Marina Rusu de la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia, și Alexei Paniș, de la Judecătoria  Chișinău, sediul Rîșcani nu au promovat evaluarea.

În vara anului 2023, Curtea Supremă de Justiție a admis contestațiile mai multor procurori și judecători, care au picat evaluarea pre-vetting, aceștia urmând să fie reevaluați de Comisie, potrivit hotărârii CSJ. Printre judecătorii care au depus contestații se număra și Marina Rusu.

În luna octombrie 2024, Judecătoarea Marina Rusu, candidată pentru funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, nu a promovat evaluarea reluată, anunță Comisia Pre-Vetting. Decizia a fost luată întrucât magistrata „nu întrunește criteriul de integritate etică”.

---