De unde a pornit ideea

„Când s-a născut băiatul meu, unul dintre primele șocuri a fost că, dacă îl puneam jos, începea să plângă. Nu știam cum să reacționez la asta. Îl țineam în brațe. Avea o săptămână, două, trei. Și de fiecare dată când îl puneam jos, plângea. Așa că îl țineam pe umăr. Dar, după un timp, mă durea umărul, iar eu nu mai puteam face prea multe lucruri. Nu aveam cărucior. Stăteam acasă și, la un moment dat, mi-a venit în minte cuvântul „sling”, pe care îl citisem pe un forum general, dar nu știam exact ce înseamnă. Îmi aminteam doar că avea legătură cu parentingul și copiii. Și tot stăteam blocată în apartament cu bebelușul, balansându-l pe umărul meu, și mi-am spus: „Hai să caut ce-o fi asta, că am timp.”

Am dat o căutare pe Google și am găsit o mulțime de imagini cu bebeluși purtați într-o bucată de pânză, mai lungă sau mai scurtă.

Era toamna lui 2006. Deja vremea era mohorâtă, nu mai puteai spune „hai să ieșim să vedem soarele”. În perioada aceea, în Moldova nu aveam acces la PayPal, nu existau mecanisme de plată online funcționale, iar cumpărăturile pe internet erau extrem de complicate. Dar am găsit pe cineva care aducea sisteme de purtare din Rusia. Nu mă pricepeam la ele, așa că am luat ce era disponibil. Am făcut comandă, am plătit și am așteptat aproape o lună – vreo trei săptămâni sigur – până a venit slingul meu.

Asta a fost momentul. Am primit un sling cu mărimi – ceea ce, ulterior, am realizat că este o porcărie – și era mai mare decât îmi trebuia. Copilul nu era fixat bine. Dar când mi l-am pus și am reușit să cobor scările, să ies din casă de la etajul șapte cu liftul, fără să mă lupt cu ușile și căruciorul, a fost o revelație. Am luat autobuzul de la porțile orașului. Era noiembrie, frig și urât. Am mers în centru, am coborât din autobuz și, în timp ce mergeam pe stradă, m-am gândit: „Wow, pot să merg unde vreau.”

Reclamistul din sufletul meu îmi spune că despre purtatul bebelușilor trebuie să știe toată lumea. Pentru că atunci când aștepți un bebeluș, ai atât de multe de făcut. Trebuie să te pregătești pentru naștere, să faci lista de cumpărături. Ai atât de multe pe cap, încât subiectul acesta nu ajunge în top 3 priorități. Dar pentru mine a fost un moment de revelație și am zis că trebuie să fie în top 3. Așa că mi-am propus să fac tot ce pot ca să transmit mamelor acest instrument.

Cam în aceeași perioadă, exista un magazin de haine pentru gravide pe strada Alexandru cel Bun, în centrul Chișinăului. Și, pentru că deja puteam să merg unde vreau, am intrat acolo. Doar că hainele erau pentru gravide. Așa că am spus în glumă: „Dacă vă deschideați mai devreme, eram și eu clientă. Dar acum nu mai am ce cumpăra de la voi.” Fata care lucra acolo, pe care o cunoșteam de mai demult, mi-a spus: „Noi avem un club pentru gravide, poate vrei să vii și tu.”

După o vreme, fetele din club îl vedeau pe Bogdan mereu în sling și spuneau: „Vrem și noi!” Așa că am zis: „Hai să vedem cum facem rost.” Știam că era foarte complicat să cumperi online, așa că am hotărât să replicăm. Am luat slingul meu, am mai citit, am căutat informații și am încercat să-l copiem. Am făcut câteva slinguri de probă, iar fetele au început și ele să-și poarte copiii, pentru că una câte una nășteau”, povestește Geta.

După ceva timp, colabora deja cu două magazine, iar cererea era tot mai mare. Astfel, a decis să ia afacerea mai în serios și a căutat o fabrică de tricotaje.

Invenția care a salvat zeci de mii de copii 

În 2010, Geta a început să se gândească la o posibilă retragere din afacerea sa, obosită de responsabilitățile cu trei copii la acel moment și două magazine. Avea deja o comunitate mare de mame online, cu aproape 50.000 de membri, și își dedicase timpul unor seminarii în maternități.

În 2016, când s-a mutat în Olanda, a avut o experiență în maternitate care a schimbat direcția afacerii sale. După ce a demonstrat unei mame cum să lege un bebeluș într-un wrap, a aflat că surorile medicale cunoșteau metoda Kangaroo, dar nu aveau instrumentele necesare pentru implementare. Astfel, a dezvoltat un rucsac special.

La o întâlnire cu un investitor i-a venit o idee.

„De acolo, mi-a venit ideea: trebuie să găsesc o tehnologie care să integreze electronică în textile, să mă ajute să dezvolt un produs care să monitorizeze parametrii medicali ai bebelușului, cum ar fi temperatura corpului și saturația sângelui.

Am început să cercetez pe Google și am descoperit că există circuite imprimate și fibre conductive. În martie 2016 am plecat din Innsbruck cu această idee clară: nu doar rucsacul care ținea bebelușul, dar acesta trebuia să fie un sistem medical, conectat. În câteva luni, în iunie 2016, aveam deja primul prototip.

În octombrie 2016, am avut o întâlnire cu reprezentanții unui accelerator din Olanda, care m-au invitat să mă alătur programului lor. După doar câteva zile, am fost acceptată în accelerator, chiar dacă termenul pentru înscriere trecuse. Peste două săptămâni, am fost în Olanda, hotărâtă să continui dezvoltarea produsului”, menționează femeia.

Ulterior, femeia a aflat că soțul ei are o altă familie și a hotărât să pună punct relației.

Cum un milionar olandez i-a furat invenția

Între timp, Geta a început să aibă cât mai multe comenzi și colaborări. Avea și un jurist în firmă - un milionar olandez.

Femeia avea 33 de puncte de inovație și a dezvoltat două patente. Doar una ridica valoarea start-upului la 1 milion de euro. Ba mai mult, avea solicitări și din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății.

„În săptămâna în care a început războiul din Ucraina, am simțit că viața mea s-a prăbușit. Pe 20 februarie, am avut o întâlnire  cu o mare rețea de magazine din Olanda, care mi-au spus că sunt foarte încântați de produsul meu și că vor comanda 3 000 de sisteme de transport pentru bebeluși, pe care le vor distribui în rețeaua lor. 

 Am sunat imediat în Chișinău, am contactat furnizorii și am început să ne pregătim pentru livrare. Dar, la doar trei zile după întâlnirea asta, a început războiul. Moldova a intrat în stare de urgență, frontierele s-au închis și nu mai puteam livra comanda.

În aceleași zile, am primit și vești bune: mi-au fost publicate două patente pe care le lucrasem de ani de zile, iar ministrul Sănătății din Tanzania îmi finaliza studiul clinic pentru publicare. Dar, exact atunci, juristul companiei mele, Hugo, a venit și m-a atacat din interior. El deținea 30% din acțiuni și a încercat să preia controlul asupra firmei, spunând că sunt un director slab”, precizează femeia.

La notar actele nu erau traduse, iar Geta semnase cu totul altceva. Dacă voia să plece din firmă, nu putea să lucreze vreodată în domeniul acestor sisteme. 

Totuși, femeia a găsit soluția și a apelat la profesioniști pentru a fi ajutată, Hugo fiind învinuit de fraudă.

„După ședința de judecată, avocatul mi-a dat undă verde pentru a dezvolta un nou prototip. În decembrie, am început lucrul la o versiune nouă a produsului. Pe 3 februarie, aveam deja prototipul nou, iar pe 8 februarie l-am modificat. La scurt timp, am primit un telefon din New York de la Center for Babywearing Studies, care mi-au spus că vor să folosească sistemul meu pentru un nou studiu clinic. În mai puțin de două luni, am recuperat mai mult decât am pierdut”, mai spune aceasta.

Urmărește întreaga poveste a Getei mai jos: 

---