Apocalipsa după Ismail - punct și de la capăt. La intrarea în Moldova este o gâtuire a trenurilor cu cereale ucrainene

Fermierii, traderii de cereale, operatorii navali și portuari de la Dunăre și Constanța sunt într-un efort constant de a scoate grânele ucrainiene către piețele de export. Coordonarea logistică a sporit semnificativ de la începutul verii, volumele sunt în creștere. Constrângerile sunt, însă, majore – cu lipsă a silozurilor, capacități limitate ale porturilor, gâtuiri pe rețelele feroviară și rutieră, blocarea traficului ucrainian la Marea Neagră nu poate fi decât parțial compensată.

Reparații la infrastructura feroviară de cale largă din România și eliminarea unor formalități vamale reprezintă principalele elemente care înlesnesc tranzitul cerealelor din Ucraina. Ca și în anul 1939, când, la agresiunea Germaniei împotriva Poloniei, România a înlesnit tranzitul tezaurului polonez și al unor oficiali de la Varșovia, și acum, la atacul unei alte puteri contra unei țări vecine, a Ucrainei, există un efort național pentru sprijinul celor aflați în dificultate. Alături de preluarea de refugiați, înlesnirea ieșirii cerealelor ucrainiene reprezintă cel mai important suport românesc acordat statului atacat. Totul se desfășoară cu limitarea dată de infrastructura existentă. Nu mai departe de începutul lunii iunie, într-o discuție cu Profit.ro, reprezentanții Transport Trade Services (TTS), cel mai mare operator fluvial din România, semnalau existența unor blocaje majore în exportul Ucrainei prin România, inclusiv o coadă de 3.000 de vagoane la Ismail, perioade de așteptare de 2-14 zile pentru camioanele care vor să treacă prin vamă și o cvasiimposibilitate de a scoate producția de ulei de floarea soarelui. „E o apocalipsă!”, spunea atunci directorul general adjunct al TTS, Ion Stanciu.

Cea mai recentă mutare este redarea în funcțiune a unei bretele de cale ferată cu ecartament larg din zona portuară Galați. Este vorba de o bretea de 4 kilometri care leagă portul Giurgiulești de infrastructura de preluare a mărfurilor către partea superioară a Dunării și care nu mai fusese utilizată sistematci de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, atunci când era un schimb mai consistent cu Uniunea Sovietică.

Moldova – brăzdată pe lung de cerealele care merg din Ucraina către Dunăre Diferența este încă și mai mare în cazul portului Reni. Conform operatorului, acesta a procesat aproximativ 15 milioane de tone de marfă în 1988, dar tranzitul s-a prăbușit la numai aproximativ 786.000 de tone la nivelul anului 2020, potrivit datelor Comisiei Dunării. Eclipsarea portului Reni de către Ismail în perioada post-sovietică este cauzată de faptul că nu există cale ferată directă între cele 2 porturi și că tranzitul nu se poate face decât prin Republica Moldova, cu care Ucraina a avut o relație mai degrabă proastă, se arată într-un material al publicației profit.ro.

O relație tensionată are Ucraina și cu Transnistria, care de facto se administrează autonom. Astfel, tot traficul feroviar cu cereale după bombardarea podului de lângă Odesa se face tocmai prin nordul Republicii Moldova și coboară traversând toată Basarabia pe lung către portul Reni.

La intrarea în Moldova este o gâtuire a trenurilor, astfel încât dau drumul foarte greu câte unei garnituri care pleacă pentru a descărca pe Dunăre. Ameliorări de ordin birocratic Tranzitul vamal Ucraina-Moldova-România uneori durează 4 zile numai prin formalități. Este motivul pentru care stau și camioanele. Recent, autoritățile din România au eliminat o serie de formalități impuse de reglementările europene legate de certificate sanitar-veterinare care trebuia să însoțească produse precum porumbul furajer și grâul furajer.

Unele companii puteau veni mai repede cu aceste hârtii, iar altele le obțineau mai greu, astfel încât erau necunoscute despre staționarea în vamă. În prezent, camioanele stau undeva între 2 și 7 zile pentru a aduce marfa pe malul de nord al Dunării spre a fi transportată către România.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#Cereale #tren #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Sezonul filmelor de vară a sosit, iar câteva dintre filmele care urmează să apară ar putea face apel la sensibilitatea dumneavoastră antreprenorială – sau cel puțin să vă inspire, scrie Inc.com.

Spre deosebire de anii trecuți, nu există multe biografii corporatiste în calendarul de lansare pentru 2024. Mai multe sunt pe drum, deoarece actrița Lily James va juca și va produce un film inspirat de fondatoarea Bumble, Whitney Wolfe Herd. Între timp, există mai multe povești care vor ajunge pe marele ecran în această vară despre oameni care se străduiesc să își atingă visele, care se luptă cu conducerea și care pariază pe ei înșiși.

Iată care sunt cele mai așteptate șapte filme de vară pentru antreprenori:

MoviePass MovieCrash

Îți amintești de vara MoviePass? Era în 2017, iar compania a anunțat o nouă structură îndrăzneață de prețuri: 10 dolari pe lună pentru filme nelimitate. A fost o ofertă pe care mulți au considerat-o prea bună pentru a fi adevărată, și au avut dreptate. În interiorul MoviePass, se purta un război pentru controlul organizației, care a dus la faptul că fondatorul Stacy Spikes a fost împins afară din propria companie.

Noul documentar HBO spune povestea modului în care Spikes a fondat MoviePass, luptele inițiale privind prețul de 10 dolari și consecințele când conducerea companiei a recunoscut în cele din urmă că a creat un model de afaceri nesustenabil. Filmul prezintă interviuri cu Spikes, care a răscumpărat și relansat recent MoviePass, și cu omul care l-a împins afară, fostul președinte al Redbox, Mitch Lowe.

Hit Man

Glen Powell împinge la limită vechiul dicton din lumea afacerilor, fake it ’til you make it, în această nouă comedie Netflix a regizorului Richard Linklater de la Dazed and Confused.

Bazat pe un articol apărut în 2001 în Texas Monthly, Hit Man spune povestea lui Gary Johnson (Powell), un profesor universitar tocilar care evadează din viața sa plictisitoare pretinzând că este un asasin profesionist pentru a ajuta poliția să desfășoare operațiuni sub acoperire. Când Johnson se îndrăgostește de o femeie care vrea să-l angajeze pentru a-i ucide soțul, este forțat să intre într-un joc mortal care îi pune la încercare abilitățile de actor. Filmul, despre care criticii spun că este o vitrină pentru carisma de star de cinema a lui Powell, ilustrează cât de puternice pot fi încrederea și farmecul în negocieri.

Inside Out 2

Cei mai inteligenți colegi de muncă animați din punct de vedere emoțional din toate timpurile s-au întors, iar de data aceasta se află într-unul dintre cele mai volatile medii imaginabile: Mintea unei adolescente.

Originalul Inside Out a oferit oamenilor de toate vârstele un nou mod de a discuta despre sentimentele lor, iar pe măsură ce inteligența emoțională devine o abilitate tot mai importantă pe care antreprenorii și liderii de afaceri trebuie să o stăpânească, Inside Out 2 ar putea oferi noi metode de a desluși subiecte spinoase la locul de muncă. Riley, tânăra din filmul original, este acum o adolescentă și trece prin problemele emoționale cu care ne confruntăm cu toții la această vârstă, reprezentate de noile personaje Anxietate, Invidie, Ennui și Stânjeneală.

The Bikeriders

Conducerea unei afaceri nu este prea diferită de conducerea unei bande. În ambele cazuri, oamenii așteaptă de la tine îndrumare și sprijin, trebuie să îți alegi cu grijă locotenenții de top și trebuie să îți protejezi viziunea fondatoare pentru organizație.

În filmul The Bikeriders, scenaristul și regizorul Jeff Nichols urmărește ascensiunea unui club de motocicliști din Chicago pe parcursul anilor 1960, pe măsură ce clubul se transformă dintr-un grup axat pe comunitate, condus de fondatorul inițial Johnny (Tom Hardy), într-o bandă violentă. Variety a comparat filmul cu „Goodfellas” al lui Martin Scorsese pentru modul în care analizează în profunzime modul în care organizațiile dobândesc puterea și cum dinamica umană dezordonată poate duce la prăbușirea unui imperiu.

Orizont: O saga americană – Partea 1

Nu mulți oameni sunt dispuși să riște aproape 100 de milioane de dolari din banii proprii pentru a da viață unui proiect, dar Kevin Costner este unul dintre ei. Probabil unul dintre cei mai de succes actori-regizori din toate timpurile, Costner a încercat să aducă în cinematografe filmul său epic western în patru părți Horizon: An American Saga pe marele ecran încă de la sfârșitul anilor ’80, dar nu a reușit niciodată să asigure finanțarea proiectului.

În cele din urmă, Costner a decis că, dacă nimeni nu-i va da banii necesari pentru a realiza filmul, care detaliază expansiunea Vestului american în perioada premergătoare și de după Războiul Civil, îl va finanța singur. Costner a declarat că va cheltui cel puțin 98 de milioane de dolari din banii săi pentru acest film.

Va merita produsul finit investiția? Va trebui să vedeți filmul pentru a vă da seama.

Costner nu este singurul cineast legendar care lansează o epopee autofinanțată în acest an. Francis Ford Coppola a vândut o parte „semnificativă” din afacerea sa extrem de profitabilă cu vinuri pentru a finanța bugetul de 120 de milioane de dolari al noului său film Megalopolis, care încă nu și-a găsit un distribuitor american.

Jim Henson: Idea man

Jim Henson a fost multe lucruri: un păpușar genial, un scenarist și regizor vizionar și un antreprenor incredibil de priceput. Henson a construit și a dezvoltat o companie care nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a mai văzut înainte sau de atunci. În acest documentar produs de Disney, regizorul Ron Howard se scufundă în 1958, când a fost fondată compania Jim Henson și arată cum câteva marionete din pâslă au schimbat pentru totdeauna lumea divertismentului.

Puțini oameni din viața lui Henson au crezut în visul său de a extinde lumea marionetelor, dar el a perseverat și, în următorii 32 de ani, și-a transformat marionetele și simțul unic al umorului într-un fenomen mondial cu Sesame Street și Muppets. Filmul abordează, de asemenea, modul în care etica de muncă dedicată a lui Henson i-a afectat relațiile și cum și-a păstrat simțul răutăcios al distracției chiar și în timp ce conducea un brand mediatic masiv.

Flipside

Ești cu adevărat un antreprenor dacă nu ai o jumătate de duzină de idei de afaceri abandonate? În acest documentar foarte personal, regizorul Chris Wilcha se întoarce la magazinul de discuri din New Jersey, unde a lucrat în adolescență, dar găsește afacerea pe muchie de cuțit. În timp ce încearcă să ajute la revigorarea magazinului, Wilcha începe să caute să reînvie mai multe proiecte de documentare pe care le-a abandonat în trecut și sfârșește prin a remixa zeci de ani de filmări în ceva nou.

IndieWire spune că filmul prezintă o imagine „a modului în care artiștii trebuie adesea să-și lase deoparte visele pentru stabilitate, precum și regretele și bucuriile care urmează unor astfel de decizii”. După vizionare, s-ar putea să fiți inspirat să vă revizitați propriile proiecte neterminate și să descoperiți că, odată cu trecerea timpului, știți în sfârșit cum să terminați treaba.