Acest pas decisiv i-a adus lui Coco faima mondială și a făcut-o să găsească un simbol al eleganței, luxului și bunului gust. Conceptul de „stil Chanel” este ferm stabilit în terminologia modei. Ea însăși a spus: „În primul rând, este despre stil. Moda se demodează. Stilul - niciodată! Așa și a fost, stilul a rămas mereu la modă, iar casa de modă a cunoscut doar succes. Astăzi brandul produse nu doar îmbrăcăminte și accesorii, dar și produse cosmetice care pot fi găsite accesând linkul https://makeup.md/brand/23957/. Dar, înapoi la istorie. Marea Mademoiselle, așa cum o numeau francezii, și-a înfrumusețat și redesenat propria biografie.

Știm foarte puține despre copilăria ei. Gabrielle s-a născut la 19 august 1883 în orașul Saumur din vestul Franței. Tatăl ei era comerciantul echitabil Albert Chanel, mama ei era iubita lui Jeanne Devol. Toată viața, legendara Mademoiselle s-a temut că jurnaliștii ar putea afla despre originea ei ilegitimă, că mama ei a murit de astm și epuizare și că tatăl ei a abandonat-o pur și simplu, lăsând-o la vârsta de 12 ani unui orfelinat catolic din Aubazine. Când fata a împlinit 20 de ani, călugărițele i-au găsit un loc de muncă într-un magazin de tricotaje din orașul Moulin. Gabrielle și-a câștigat rapid respectul noilor ei proprietari și clienți - a cusut cu pricepere haine pentru femei și copii. Ea și-a dedicat timpul liber de la serviciu cântând într-o cafenea - și a interpretat adesea un hit la modă: "Cine a văzut-o pe Coco la Trocadero?" De aici provine numele legendar Coco Chanel. Adevărat, Mademoiselle nu-i plăcea să-și amintească cariera ei de cântăreață și a explicat altfel originea acestei porecle: „Tatăl meu mă adora și îmi spunea pui [coco în franceză]”.

În general, motivul disprețului față de propria ei origine, față de sărăcia care o înconjura în copilărie, a bântuit-o pe Chanel de-a lungul vieții. Acest complex a devenit unul dintre elementele fundamentale în activitățile sale furtunoase, în efortul de a obține succesul și recunoașterea prin orice mijloace. Ea a vrut să se salveze de umilință și să-și uite copilăria fără afecțiune și iubire. Și așa, când în 1905 tânărul burghez Etienne Balsan a apărut în viața ei, ea a decis că acest bărbat a fost creat pentru ea. Stabilită în castelul său, Coco s-a bucurat de toate avantajele noii poziții: a stat în pat până la prânz și a citit romane ieftine. Dar Etienne nu a considerat-o femeia cu care să-și petreacă viața. Trei ani mai târziu, Coco și-a întâlnit prietenul - un tânăr englez, Arthur Capel, supranumit Boy. Lui Chanel îi datora începutul carierei: el a sfătuit-o pe fata căreia îi plăcea să deschidă un magazin de pălării și a promis că îi va oferi sprijin financiar. Coco a schimbat lacătul în apartamentul de burlac al lui Arthur din Paris. Aici a început să facă și să vândă pălăriile tuturor fostelor amante ale lui Boy și numeroaselor lгш iubite. Afacerile lui Chanel au urcat rapid, iar la sfârșitul anului 1910, luând bani de la o prietenă, s-a mutat în Rue Cambon și și-a deschis atelierul acolo cu un semn îndrăzneț „Chanel Fashion”. Foarte curând, această stradă va deveni cunoscută lumii întregi și va fi asociată cu numele ei timp de o jumătate de secol.

În 1913, Coco a deschis un butic de pălării în Deauville. Dar visa să-și dezvolte propria linie de îmbrăcăminte pentru femei. Chanel nu avea dreptul să facă o rochie de femei „adevărată”: întrucât nu era croitoreasă profesionistă. Coco a găsit o cale de ieșire: a început să coasă rochii din jerseu - o țesătură care fusese folosită anterior doar pentru coaserea lenjeriei bărbătești și a făcut avere cu ea. Toate ținutele ei de deschidere s-au născut într-un mod similar. Coco nu a rafinat, ci a simplificat. A intrat rapid în lumea modei, atrăgând atenția tuturor: a creat un stil care înainte era de neconceput pentru femei - treningurile; a îndrăznit să apară pe plajele stațiunilor de pe litoral în „costumul de marinar” și fustă strâmtă. Și în câțiva ani, va crea talia joasă, rochia cămașă, pantaloni de damă și pijamale de plajă. Astfel a luat naștere stilul Chanel – simplu, practic și elegant.

În ciuda faptului că Coco a introdus moda pantalonilor de damă, ea însăși i-a purtat rar, deoarece credea că o femeie nu va arăta niciodată la fel de bine în pantaloni ca un bărbat. Cu toate acestea, i-a plăcut coafura masculină scurtă. Motivul este simplu - părul scurt este mai ușor de îngrijit. Odată și-a tăiat părul și a ieșit mândră „la oameni”, explicând tuturor că un încălzitor de apă pe gaz a luat foc în casa ei și i-a pârjolit firele. Așa că în 1917, a apărut o modă pentru o tunsoare scurtă feminină. Acum este greu de imaginat că înainte de Chanel, doamnele trebuiau pur și simplu să aibă părul lung.

În 1919, Arthur Capel a murit într-un accident de mașină. Poate că dacă această tragedie nu s-ar fi întâmplat în viața ei, nu ar fi existat experimente celebre cu pânză neagră. Unii susțin că Chanel a adus negrul în modă pentru a le îmbrăca pe toate femeile din Franța în doliu pentru iubitul ei, pentru că ea însăși nu avea dreptul să deplângă oficial: ea și Arthur nu erau căsătoriți.

„Mica rochie neagră” a devenit rapid o haină de cult și a câștigat statutul de iconic. Popularitatea operei nemuritoare a lui Coco Chanel este incredibilă până astăzi: apar tot mai multe interpretări noi, așa că putem spune cu încredere că această rochie nu se va demoda niciodată.

---