„Ultimul manifest
Inițial mi-am promis să nu intru în discuții cel puțin o lună, până nu se va liniști totul. Dar uitându-mă la tot ce se întâmplă în aceste zile simt necesar să mai spun câteva cuvinte și după asta chiar mă retrag. Orice s-ar întâmpla mai departe, voi ține o pauză pentru că așa simt acum.
Arderea pe rug are un plus incontestabil - devii absolut liberă, nu mai ai ce pierde și nici frică nu mai ai. Frică de a fi judecată, de a merge împotriva așteptărilor celor din jur și de a fi “condamnată” de către cei care se simt în drept de a organiza un «товарищеский суд» în secolul 21. În sfârșit poți face așa cum îți dictează inima și propria conștiință și atât. Inclusiv scapi de frică de a spune lucrurilor pe nume. Da-da, eu, cea care eram cunoscută anume pentru asta, de ceva timp simt un soi de frică de a mă expune deschis pentru că trăim o perioadă tare ciudată - dictat unui singur gând, unui singur val, unui singur grup de oameni. Dacă îți permiți să expui un altfel punct de vedere, riști, imediat, să fii suspectat de ceva «не то». Anume suspectat - dovezi nu trebuiesc, sunt suficiente suspiciuni. Risc să nu fiu înțeleasă de toată lumea, dar cei cărora le sunt adresate cuvintele de mai jos mă vor înțelege, chiar dacă niciodată nu vor recunoaște.
Ceea ce s-a întâmplat cu mine în ultimele 72 de ore a demostrat un singur lucru: noi trăim într-o societate absolut bolnavă. Plină de ură, intoleranță și eroi - așa zisă elită intelectuală - care pretind că au dreptul exclusiv și incontestabil asupra ocrotirii valorilor societății. Anume din cauză acestor elite noi și trăim într-o societate atât de bolnavă. Ei decid cine este trădător, cine trebuie șters din istorie cu buretele, cine este criminal înainte ca să se expună instanță, cine, până la urma urmei, are dreptul să stea alături de ei, cei “curați”. Dar problema e că mulți dintre ei pe deoparte nu sunt nici curați, nici sfinți, nici în drept să-i judece pe alții. Ei fac procese de judecată pe Facebook, în studiouri, iar dovezile în mare parte nu-i interesează sau cel puțin îi interesează atâta timp cât ele se înscriu în paradigma obișnuită. Astăzi anume ei dictează reguli, care, potrivit lor, sunt egale pentru toți și garantează drepturile fiecăruia, fără nicio excepție. Însă nu este așa - ei sunt gata să le promoveze și chiar să lupte pentru ele atâta timp cât regula se referă doar la cei care ei consideră că merită să stea alături de ei. Imediat ce dau de unul care, potrivit lor, nu merită, regula se anulează. Imediat.
Noi foarte mult vorbim despre necesitatea construirii unui stat de drept. Noi acum nu suntem gata s-o facem, oricât de mult nu am rupe cămașa de pe piept. Un stat de drept poate fi bazat doar pe o adevărată libertate de orice fel de prejudecăți, valuri sau majorități. Tu - judecător de exemplu - trebuie să știi că poți să adopți o decizie absolut nepopulară și dacă ea este una perfect legală, tu n-ai de ce să te temi. Acum însă frica față de condamnarea publică de către cei care dețin majoritatea (mă refer la majoritate ca opinie publică) este atât de mare încât te temi să adopți și o decizie legală, doar ca ea să nu supere pe nimeni și să nu sară o țară întreagă în capul tău. Mai bine nu faci nimic, decât după lege. Astfel nu construiești un stat de drept, doar o imitație.
În cariera mea jurnalistică de 15 ani eu m-am ghidat de un singur lucru: să fac și să spun doar ceea în ce cred din propria mea convingere și niciodată viața mea personală nu a avut treabă cu asta. Și nimic din asta nu s-a schimbat în ultimul an. Cum puneam întrebări pe care le consideram pertinente, așa și le puneam. Iar viața mea personală rămânea în afara pragului televiziunii. Și în acea singură emisiune din noiembrie am rămas pe principii de respectare a libertății de exprimare. Unica greșeală a fost că nu am făcut declarația mai devreme - dar acum mă uit înapoi și înțeleg că atunci nici acest an de jurnalism n-ar fi fost, pentru că la noi „majoritatea” nu este capabilă să tolereze așa ceva, chiar și cu un conflict de interese declarat.
Am văzut multe acuzații legate de poziția mea vizavi de procurorul general, Alexandru Stoianoglo. Cică, acum e clar de ce îl apăra atâta! I-a eliberat “criminalul” din pușcărie! În toată povestea asta eu mă simt tare vinovată anume față de Alexandru Stoianoglo, un om extrem de corect pe care îl cunosc de ani buni și pe care l-am cunoscut cu mult timp înainte ca el să ajungă procuror general. Mă simt vinovată pentru că înțeleg că prin ceea ce se întâmplă cu mine acum se lovește foarte mult și în el. Însă el este printre puținii care astăzi nu se teme să meargă împotriva opiniei publice și încearcă cu adevărat să apere un stat de drept. El poate și nu este un procuror general ideal, dar el este cel mai corect din toți pe care i-am avut până acum. El măcar încearcă. Nu ca mulți alții.
Și ultima. Mulți dintre voi ați aruncat cu pietre în copilul meu și tatăl lui și ați cerut să mă dezic de „satană”. Apoi să știți, el este mult mai corect și liber în gândire decât mulți dintre cei care astăzi aruncă în el cu pietre. El nu este un sfânt, are păcatele lui ca și orice om, dar ele la sigur nu sunt nici pe deoparte așa cum sunt desenate. Și într-un stat de drept, până la urma urmei, și un om atât de tare detestat are dreptul la prezumția nevinovăției. Doar că la noi acest drept este lăsat doar celor care sunt pe placul majorității, nu și tuturor în egală măsură. Îmi permit s-o spun pentru prima dată pentru că deja nu mai sunt realizator de emisiune și nu pot fi acuzată de nimic. Și dacă tot am ajuns aici, vreau să corectez o nedreptate față de încă un om. În 2017, când televiziunea doar se lansa, a fost arestat Chiril Lucinschi. Eu știam că toate acuzațiile sunt false, dar m-am speriat să mă pronunț în public ca să nu fiu condamnată de așa zisa opinie publică - ei, știți cum, “miliardul furat”, “spălări de bani” și sperietori de dimineață până seară la televiziunile holdingului. Și asta a fost o mare greșeală pe care am făcut-o și o regret acum mult. Pentru că anume acea tăcere a mea i-a făcut pe mulți să creadă că, totuși, «дыма без огня не бывает». Mie pur și simplu mi-a fost frică să fiu judecată de opinia publică și eu m-am dat cu fundul la gard. Acum îmi pare atât de rău.
Eu știu că în aceste zile eu sunt ștearsă de peste tot, inclusiv din istorie, inclusiv din istoria pe care am construit-o și eu, inclusiv de unii așa ziși “ai mei”. Partea frumoasă este că eu trăiesc o adevărată eliberare. Trăiesc libertatea să rămân singură în fața majorității și să nu-mi fie frică de asta. Pentru că știu că am făcut totul corect.
Doar Universul și bunul Dumnezeu este în drept să decidă cum și cu cine să nasc un copil. Și îi mulțumesc din tot sufletul pentru asta. Fără niciun fel de regret.
Ne auzim cu bine,
Natalia”, a scris jurnalista.
Jurnalista Mariana Rață a aflat despre „conflictul de interese al Nataliei Morari”, cu două zile înainte de anunțul făcut pe facebook. Într-o postare pe pagina sa de facebook, co-fondatoarea TV8 spune că locuiește în apartamentul său din 2014, iar fiind jurnalist de investigație, a aflat că într-un bloc alăturat a ajuns să locuiască Veaceslav Platon, dar pe Natalia niciodată nu a văzut-o în preajma acestuia.
Jurnalista Natalia Morari și-a cerut scuze ieri de la telespectatori și de la colegii de la TV8. Într-o postare pe facebook, aceasta scrie că regretă că nu a făcut declarația de acum două zile la timp.
Și Mariana Rață a venit cu o reacție, după ce colega sa, Natalia Morari a recunoscut public că are un fiu cu omul de afaceri Veaceslav Platon. „Știu că vă este greu și sunteți dezamăgiți de noi, dar vă rugăm să ne judecați nu doar pentru acțiunile unei persoane”, a declarat Mariana Rață.
Jurnalista Natalia Morari a dezvăluit că tatăl copilului ei este Veaceslav Platon. Într-o postare pe pagina sa de Facebook, aceasta spune că în ultimele săptămâni a fost șantajată de către oamenii din SIS cu aceste detalii din viața sa personală. Jurnalista se retrage din fața ecranelor pentru o perioadă nedeterminată, însă promite că va reveni la timpul potrivit cu un nou format de emisiune.
Serviciul de Informații și Securitate s-a autosesizat în legătură cu declarațiile apărute în spațiul public, cu privire la pretinsa implicare a reprezentanților instituției în acțiuni de șantaj împotriva Nataliei Morari. Asta după ce jurnalista a dezvăluit că tatăl copilului ei este Veaceslav Platon și a menționat că în ultimele săptămâni ar fi fost șantajată de către oameni din SIS cu aceste detalii din viața personală.
Omul de afaceri Veaceslav Platon a publicat, la sfârșitul lunii iulie, pe o rețea de socializare, o poză în care apare un bebeluș ce seamănă leit cu fiul Nataliei Morari. Atunci, administratorul paginii spunea că a fost publicată din eroare.
La începutul lunii mai, Natalia Morari spunea că Rem a avut un tată- donator.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!