Spun doar de PLDM, pentru că eu nu cred că există în Moldova oameni raţionali şi proeuropeni care să fi votat PD sincer. Voturile acestei structuri mafiote a lui Plahotniuc au venit doar din partea ameţiţilor, mituiţi cu o sută de grame şi mese la casa de cultură sau a celor cu interese directe.
Aşadar, alegătorii PLDM-ului, oamenii sinceri, regretă pasul pe care l-au făcut. Încep să conştientizeze că această formaţiune, condusă aparent de Filat şi Leancă, nu este decât o anexă la structura mafiotă a lui Plahotniuc. Structură mafiotă care, vorba fie între noi, devine din ce în ce mai dezvoltată şi puternică.
Plahotniuc, de la o parte a unui partid, două televiziuni şi Procuratura Generală, la controlul aproape total al Republicii Moldova.
Pentru că din 2009, când cel puţin eu am început să vorbesc despre pericolul pe care acest individ îl aduce pentru Republica Moldova, Al Capone de Grozeşti a devenit tot mai puternic şi mai puternic.
Hai să ne amintim ce avea Plahotniuc în 2009. O parte din Partidul Democrat, maximum 50%, un procuror general, cumpărat pe bani grei de la Urecheanu, televiziunea Prime, mult tupeu şi o frică uriaşa faţă de Vladimir Voronin.
În 2010, Plahotniuc deja ajunsese să deţină controlul aproape total al PD-ului, acolo unde şi-a băgat naşi, finii şi cumătrii, ca înainte cu o săptămână de alegeri să intre şi el pe lista electorală. Procuratura Generală intrase aproape total sub controlul său, la fel şi o parte din judecătorii şi CCCEC.
În media, tot cu Prime şi 2 plus rămăsese, iar frica de Voronin practic a dispărut.
Până în 2015, Plahotniuc a ajuns să controleze absolut întregul sistem de justiţie, trei partide parlamentare în totalitate (PCRM, PD şi PLDM), plus alte câteva extraparlamentare, dar şi anumiţi deputaţi din PL şi PSRM.
Are 5 posturi de televiziune, BNM, Curtea Constituţională, sistem bancar, CNA, CNI şi curve, multe mii de curve, feminine sau masculine, care îl slujesc cu credinţă.
Mai pe scurt, controlează aproape totul în Moldova. Dar mai are o mică problemă. Una care se poate transforma într-o problemă mare. Faptul că rămâne, în continuare, cel mai detestat politician din Moldova, cu 1% încredere în sondaje, dar şi mai mică în realitate.
În actualele condiţii, încă există riscuri pentru securitatea sa personală şi a sistemului mafiot pe care l-a construit. Unul dintre aceste riscuri este apariţia unui sistem de justiţie independent, care să-l trimită la puşcărie, aşa cum s-a întâmplat şi în România, după implicarea directă a SUA şi UE.
De asta Plahotniuc va face tot posibilul să saboteze procesul de integrare europeană, în special în privinţa reformelor ce ţin de justiţie. De asta nu a acceptat o misiune europeană la Procuratura Generală şi nici nu va accepta vreodată. Şi de asta va face tot posibilul să ajungă preşedinte peste un an. Un preşedinte beneficiază de imunitate maximă, iar dacă are tendinţe dictatoriale şi destule slugi credincioase, lucrurile pot foarte rapid să se transforme în ce am avut între 2001 şi 2009.
Doar că Plahotniuc nu e Voronin. Iar după ce va ajunge preşedinte, tare mi-e temă că Belarusul va părea un vis frumos.
Unora dintre voi vi se par fabulaţii? Da, voi spuneaţi că-s fabulaţii şi-n 2009, şi-n 2010, şi-n 2011. Dar mai ales în toamna lui 2014, când nu-i ascultaţi pe cei care vă spuneau că indiferent de cum vă „veţi salva voi ţara”, votând cu PLDM sau PD, Alianţa pentru Plahotniuc, cu PCRM, oricum e decisă.
Mai e un an până la alegerea preşedintelui…
Vedeţi varianta în engleză AICI.
Jurnal.md
