Galina – mama orfanilor de la Ignăţei

Păvălaş, Ioana şi Alexandru sunt trei frăţiori cu care viaţa a fost foarte crudă. Mama lor, la doar 35 de ani, a murit, iar tata, fiind dependent de alcool, nu mai are grijă de ei.

De jumătate de an, Galina Şova e mama adoptivă a acestor copii. Ea îi îngrijeşte cu mult drag, ca şi pe copiii proprii. Despre această istorie de viaţă am aflat întâmplător, dintr-un mesaj privat, trimis de o doamnă. În câteva fraze, d-ei mi-a povestit despre copii, despre părinţii lor, rugându-mă să ajutăm aceşti copii cu hăinuţe de iarnă, că e frig afară şi nu au ce îmbrăca. Pe 14 octombrie, am contactat-o telefonic pe Galina Şova. Cele povestite de ea m-au cutremurat.

Mama uita să-i hrănească şi să-i spele

Pe când era în viaţă, mama copiilor obişnuia să consume alcool, deseori uitând să-i hrănească şi să-i spele. Tatăl lor, şi el împătimit de băutură, le cauza multă suferinţă, în special celor mici. Copiii erau martori la violenţele frecvente din casă. În una din zile, tatăl violent şi-a bătut cu cruzime soţia în prezenţa celor trei copii, după care a legat-o cu o sârmă de gât, ca să o omoare. Femeia a ajuns la spital în stare gravă. „Atunci, Pavel spunea prin sat: dacă mama mea o să moară, eu o să mă sinucid”, povestea printre lacrimi Galina despre starea lui Pavel, copilul de doar 12 ani.

„Catiuşa a murit, iar eu am luat copiii să-i cresc, mi se rupea inima să-i văd flămânzi şi dezbrăcaţi”, spunea Galina. De la ea am aflat că, în prag de iarnă, copiii nu au încălţăminte şi nici hăinuţe, iar fiindcă familia s-a extins, are nevoie şi de o maşină de spălat, pe care, însă, nu o poate cumpăra din pensia sa mică.

În acea zi, le-am transmis mesaje prietenilor, dar şi unor persoane cunoscute sau chiar necunoscute. Istoria a sensibilizat multă lume, astfel încât, într-o săptămână, am reuşit să colectez hăinuţe pentru copii şi bani pentru procurarea unei maşini de spălat.

Am venit acasă, am gătit un ceaun de zeamă, i-am luat la mine, i-am spălat şi i-am hrănit

Pe 22 octombrie, împreună cu Vasile Costiuc şi Viorica Tătaru, colega mea de la Hyde Park, am pornit spre Ignăţei, Rezina. Pe doamna Galina am găsit-o muncind. Ne-a invitat să intrăm în căsuţa sa mică, curată, caldă şi primitoare. De pe pat, ne privea cumincior şi mirat Alexandru, cel mai mic membru al familiei. La doar 2 ani şi 6 luni, înţelege prea puţine, dar ştie că Galina e MAMA. Pe cuptor, am găsit-o pe Galina, de 10 ani, care face parte din altă poveste. De mică, e crescută şi ea de doamna Galina. De fapt, e nepoata ei, cu un destin la fel de tragic. Păvâlaş, de 12 ani, e cel mai mare dintre frăţiori. Mi s-a părut speriat şi nu prea comunicativ. Ioana, de 5 ani, era la grădiniţă.

„Vă spun drept, mi se rupea inima când, într-o zi, am găsit-o pe Ioana pe pragul casei în care locuiau. Era aproape goală, murdară. Plângea şi o striga pe mama, cerând de mâncare. Toţi vecinii au auzit-o. Mama lor era la spital atunci. Am venit acasă, am gătit un ceaun de zeamă, i-am luat la mine, i-am spălat şi i-am hrănit pe toţi. Mi-am cerut voie de la tatăl lor să-i las la mine, să-i îngrijesc eu. I-am luat plini de păduchi, murdari. În casa în care locuiau nu aveau, săracii, nici lumină, iar părinţii, împătimiţi de băutură, uitau de copii”, ne-a povestit Galina.

„I-am ţinut la mine vreo trei săptămâni, după care a venit o soră de-a Catei să-i ia la ea, în satul Ţânţăreni. Am aflat că şi ea are 8 copii şi trăieşte greu, iar pe Păvălaş l-a luat doar să-l pună la muncă, să pască oile. După două săptămâni, i-am luat înapoi la mine”, a continuat Galina povestea acestor copii. Până la urmă, tot ea s-a ocupat şi de înmormântarea mamei micuţilor.

Mamă de profesie, la cei 55 de ani ai săi, Galina spune că nu mai poate trăi fără aceşti copii

Galina a crescut 5 copii, ai ei, care acum sunt pe la casele lor. L-a crescut pe Marcel, fiul unei nepoate care l-a născut la 14 ani şi nu prea avea grijă de el. Apoi tânăra a plecat din sat şi nu a mai trimis nicio veste despre ea. Galina s-a adresat la primărie şi a devenit tutorele lui Marcel. Acum băiatul are 20 de ani şi e la armată.

În iunie, curent, în Italia, a decedat unul dintre feciorii Galinei. Aşa se face că femeia are grijă acum şi de nepoţica sa Galiuşa, de 10 ani, iar de jumătate de an e mama copiilor vecinilor.

În timp ce Alexandru se juca cu maşinuţele primite în dar, iar Galiuşa răsfoia cărţile, mama lor ne povestea noi detalii din viaţa celor trei copii cu care soarta a fost extrem de dură.

Am aflat că fetiţa de 5 ani, Ioana, e bolnăvioară, are şi toţi dinţişorii stricaţi. A umblat cu ea prin spitale, dar mai are nevoie de lecuire, iar bani nu prea ajung. Galina şi Pavel au şi ei probleme de sănătate.

Pavel e mai problematic. La 12 ani, el nu deosebeşte culorile, nu ştie a număra, nu cunoaşte zilele săptămânii şi rămâne, cu dezvoltarea intelectuală, în urma semenilor lui.

Mamă de profesie, la cei 55 de ani ai săi, Galina ne-a spus că nu mai poate trăi fără aceşti copii. Acum pregăteşte actele pentru a deveni tutorele lor.

Primarul ne-a spus că e de doar trei luni în funcţie, promiţând că va ajuta familia

În aceeaşi zi, am trecut pe la primărie, să discutăm cu primarul. Secretara, Elena Vârlan, ne-a spus că ea cunoaşte situaţia acestor copii. Autorităţile locale le-au promis 2000 de lei. Ne-a arătat şi foaia ştampilată. Doar 200 de lei au ajuns, deocamdată, la ei, şi aceia oferiţi de ziua lui Pavel, din partea primarului Alexandru Călăraş, care i-a vizitat cu dulciuri şi o sticlă de apă. Primarul ne-a spus că e de doar trei luni în funcţie, promiţând că va ajuta familia.

Am găsit-o şi pe asistenta socială, Efrosinia Chiriţă. Ea ne-a spus că vizita aceşti copii pe când mama lor era în viaţă. Îi hrănea şi le mai cumpăra câte ceva.

Am plecat din sat, lăsând copiii din casa doamnei Galina cu zâmbetul pe buze. Păvălaş ne-a promis că o va asculta pe bunica (aşa o numeşte pe Galina) şi va avea grijă de frăţiorii mai mici.

Maşina de spălat, oferită în dar cu ajutorul oamenilor cu suflet mare, le va fi de mare folos. Şi copiii iarna asta vor fi mai fericiţi, pentru că au hăinuţe şi încălţăminte, dăruite cu multă căldură de oamenii care au dorit să-i ajute.

Nata Scobioală