Pentru reformatorul și economistul rus Egor Gaidar, Uniunea Sovietică s-a prăbușit nu în 1991, ci cu șase ani mai devreme, pe 13 septembrie 1985. În această zi, Arabia Saudită a anunțat că va crește producția de petrol. În următorii patru ani, prețurile petrolului au scăzut rapid și Uniunea Sovietică a colapsat, scrie Die Welt într-o recenzie la traducerea în germană a cărţii scrise de Egor Gaidar.
Gaidar a fost un reformator liberal sub președintele Boris Elțîn. La începutul anilor ’90 el a lucrat la crearea noului stat, care a apărut pe ruinele Uniunii Sovietice. Până în prezent, mulți ruși îl acuză de situația dificilă a economiei ruse din anii ’90. Cu puţin înainte de moartea sa, în 2009, el a scris o carte în care expune fără milă deficiențele sistemului sovietic și avertizează în legătură cu noua megalomanie rusă.
Preţurile la petrol în 2006 au început din nou să crească, la fel ca în vremea lui Leonid Brejnev, conducătorul URSS. În același timp, Gaidar privea cu îngrijorare cum toată Rusia este cuprinsă de mitul istoriei moderne a țării. Potrivit acestuia, Uniunea Sovietică a fost întotdeauna o superputere, dar reformatorii – nişte nebuni sau poate agenţi străini – au venit la putere și au dus ţara în dezastru. Această viziune este foarte periculoasă – credea Gaidar – pentru țară și întreaga lume.
Mai rău este că președintele rus Vladimir Putin și elita sa sunt încântaţi să recurgă la „armele politice nucleare” și să facă apel la nostalgia post-imperială, pentru a se menţine la putere. Potrivit lui Gaidar, Putin a deschis astfel o cutie a Pandorei în Rusia. „Este o boală”, a scris el despre sindromul post-imperial. „Și Rusia este într-o fază periculoasă a bolii.”
În istoria economică a lui Gaidar se pot găsi explicații ale mai multor fenomene ale societății ruse contemporane. Inclusiv nostalgia şi retorica „mânii forte”, care apar în mod constant. A venit la scurt timp după moartea lui Stalin. Șeful Comisiei de Stat pentru Planificare, Nikolai Baibakov, se plângea în memoriile sale despre „iresponsabilitatea” de la ședințele de lucru, care a apărut imediat după dispariţia lui Stalin.
„Nu e de mirare”, a scris Gaidar. „Dacă sistemul economic se bazează pe teama de regim, atunci când acesta dispare, economia se prăbuşeşte”. Într-adevăr, disciplina economică după 1953 s-a diminuat imediat. Când Nikita Hrușciov, succesorul lui Stalin, a vizitat în 1956 Donbasul sovietic, el a descris situația într-o propoziție scurta: „S-a furat totul”.
Creșterea prețurilor la petrol, colacul de salvare
În același timp, Gaidar explică de ce nu mai este posibilă revenirea la teroarea totalitară în Rusia. Birocrația sovietică este prea înfricoşată de regim şi represiuni. Și astfel, în anii ’60, a fost făcut un fel de contract între societate și autorități. Populația rămâne loială regimului, în schimb acesta garantează programe sociale extinse și prețuri fixe în comerţul cu amănuntul. Această descriere este foarte asemănătoare cu logica regimului lui Putin. Apoi, corupția, ineficiența și o pasiune pentru proiecte ambițioase la scară largă, foarte scumpe, dar în cele din urmă care aduc pierdere, toate acestea conducerea curentă a Rusiei a moștenit-o din perioada sovietică.
Apoi, atunci ca și acum, un astfel de sistem avea o singură salvare – creșterea prețurilor la petrol. În anii ’70 și ’80, această creştere a acoperit toate erorile, și țara a dus un trai cu preţuri neschimbate. Și, la fel ca și astăzi, prețurile ridicate la petrol au împins conducerea sovietică la aventuri în politica externă, așa cum a fost războiul din Afganistan.
Industria de apărare a devenit un colos care, potrivit lui Gaidar, nu se mai supunea nici măcar logicii militare. Armele produse în URSS au atins un volum atât de mare, încât analiștii americani din anii ’80 au ajuns la concluzia că Uniunea Sovietică se pregătește pentru un război ofensiv. Deși nici în gând nu avea URSS aşa ceva.
Gaidar a încercat să explice publicului larg din Rusia că problema economica a Rusie nu a fost generată de „terapia sa de șoc”. El a explicat în detaliu că criza alimentară nu a fost rezultatul reformelor lui Gorbaciov, ci doar consecința dezvoltării economice a Uniunii Sovietice. Și el nu s-a zgârciți la epitete în descrierea haosului și neputinței perioadei de tranziție – atmosfera din cauza căreia, mai târziu, mulți ruși vor căpăta un sentiment de umilință și dezgust pentru orice fel de reformă.
În cartea sa Gaidar a explicat că blestemul petrolului și a economiei slabe rămân cele mai mari riscuri ale conducătorilor autoritari din Rusia. Deşi economiștii au învățat multe din greșelile Uniunii Sovietice și au construit o economie mai stabilă, cu toate acestea, nici actuala conducere a Rusiei, în faza prețurilor ridicate la petrolul, nu a reușit să reducă dependența economiei de exporturile de materii prime. Această situație, combinată cu „sindromul post-imperial” se poate dovedi din nou fatală pentru Rusia.
„Încercarea de a reface Imperiul Rus pune sub semnul întrebării existența Rusiei. Riscul de mișcare în această direcție este mare„, spunea Gaidar în 2006.