Mai pe scurt, ieri drumul de la Truşeni la Chişinău l-am parcurs alături de un fost coleg de clasă. Ne-am amintit amândoi de adolescenţa noastră şi mai ales de o distracţie foarte specială. Sistemul de irigare din colhozul nostru care era unul foarte complex şi bine pus la punct, avea printre altele şi o reţea de uluce. Deci, nişte canale din semi-tuburi de beton, pe care se scurgea apa pe distanţe de kilometri. Noi le foloseam ca pe un fel de tobogane, ne aşezam în punctul de sus şi apa ne purta până în punctul de jos. Plăcerea era mare chiar dacă uneori ne alegeam cu chiloţii rupţi.