Mai mult decât atât, pe la sediul Partidului Socialiştilor se vorbeşte cu îngrijorare de faptul că Plahotniuc chiar ar fi reuşit să obţină această audienţă şi că este dispus să facă orice pentru a intra în graţiile lui Putin.

Motivul? Atât de râvnita funcţie de preşedinte al Republicii Moldova, care Plahotniuc speră că odată obţinută l-ar scăpa de frustrările şi complexele cu care trăieşte încă din copilărie.

Plahotniuc, în dizgraţia totală a Occidentului

În ultima perioadă cele mai prestigioase publicaţii din lume au abordat situaţia din Republica Moldova. Apogeul l-a constituit editorialul secretarului general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, în New York Times.

Textul lui Jagland, unul extrem de dur, a reprezentat semnalul clar că Occidentul nu mai are cum să tolereze crimele mafiei al cărui vârf în Moldova este Plahotniuc.

În finalul editorialului din NYT, Jagland utilizează o expresie uzitată destul de des de la protestele Platformei Demnitate şi Adevăr din ultima perioadă: „Înainte de toate, acest stat capturat trebuie reîntors cetăţenilor”.

Într-un limbaj diplomatic, Jagland spune că, înainte de toate, Moldova trebuie să scape din captivitatea instituită de Plahotniuc şi slugile sale: Filat, Ghimpu, Voronin sau Leancă.

Thorbjorn Jagland spune foarte clar că dacă Moldova îşi doreşte să mai existe, trebuie să se dezbaiere de sistemul mafiot care o conduce astăzi şi să tindă spre normalitate.

Pe Plahotniuc îl mai poate face preşedinte doar Putin

Iar aceste semnale sunt adresate în primul rând lui Plahotniuc, cel care încă din vara anului trecut ticluieşte planul care să-l propulseze în funcţia de preşedinte anul viitor.

Sigur, Plahotniuc n-a dat niciodată prea multă atenţie Occidentului. Acest lucru s-a demonstrat din plin în ultimii 6 ani, când Al Capone de Grozeşti şi-a creat propria agendă, încolăcindu-se precum o caracatiţă, zi de zi, în jurul Republicii Moldova. El lejer ar putea să-şi asigure 51 de voturi, chiar 61, pentru a fi ales.

Fracţiunile PD, PLDM, PCRM şi PL îi stau la dispoziţie. Jumătate din deputaţii socialişti pot fi cumpăraţi oricând.

Dar problema lui Plahotniuc nu este aici. Problemele sale vor începe în secunda imediat următoare alegerii sale în funcţie. O Moldovă cu Plahotniuc preşedinte ar însemna o uşă trântită pentru cel puţin 20 de ani înainte în faţa Europei. Ar însemna o ţară lipsită de finanţare, cu grave probleme economice. Dar, nu în ultimul rând, ar însemna proteste de amploare îndreptate împotriva sa.

Toate aceste lucruri pot fi atenuate doar având parte de susţinere importantă din partea Moscovei. În tot contextul geopolitic, pentru Putin o Moldovă loială total, cu o dictatură cu un Plahotniuc în frunte, ar fi o carte pe care să merite să o joace.

Iar din toate semnalele, se pare că Plahotniuc tocmai de asta vrea să-l convingă pe Putin. Disperat că Occidentul se pregăteşte să-l lase fără miliardele furate şi să-l trimită la puşcărie, Al Capone de Grozeşti vrea să se refugieze în braţele lui Putin.

N-are decât!

Alex Cozer