Soții Râmbu au muncit toată viața în Transnistria, unde s-au și pensionat. Totuși, ei au decis să se întoarcă acasă, într-un sătuc de la nordul Moldovei. Însă, nu totul a mers cum și-au imaginat ei. Speră să nu se îmbolnăvească nici unul dintre ei, pentru că spitalizarea îi va costa mult, întrucât pensionarii transnistreni nu au asigurare medicală în R. Moldova. Mai mult, pentru a primi pensia pentru care au contribuit, sunt nevoiți să meargă o dată la câteva luni în Bender.

Soții Tatiana și Mihai Râmbu au muncit zeci de ani în Bender. Au ajuns acolo imediat după ce și-au încheiat studiile la un colegiu din Bălți, iar motivul mutării lor a fost bunica Tatianei. De atunci, Mihai a reparat frigidere, iar soția lui a lucrat la fabrica de confecții. Împreună, au crescut doi copii.

Cu doi ani în urmă, soții Râmbu au revenit în satul Moșeni, raionul Râșcani, localitatea de baștină a lui Mihai. Au cumpărat o căsuță și își trăiesc viața de după pensionare grădinărind. Bărbatul continuă să repare frigidere în micul atelier pe care-l are în școala din sat. „Am făcut cărți de vizită, le-am mai dat prin sate și mai vine din când în când un frigider la reparație. Mai vine, dar foarte rar. Dacă ar veni câte două-trei pe lună, ar fi foarte bine, ar fi ca un adaos la pensie”, povestește Tatiana. Femeia s-ar duce în Râșcani să mai lucreze, dar nu există niciun microbuz de rută care s-ar întoarce seara în sat.

„Mai am doi ani până ating vârsta de pensionare de aici, din R. Moldova și vreau să mai adaug ani la stagiul de cotizare.”

O dată la câteva luni, soții merg la Bender ca să-și ia pensia. Împreună, au aproximativ 3000 de ruble transnistrene, care se echivalează cu trei mii de lei. Anul viitor, în aprilie, Mihai împlinește 63 de ani, vârsta de pensionare în Republica Moldova. Până atunci, s-au gândit să pregătească documentele pentru această procedură. „Acolo la pensie se iese mai repede. Și la Casa Națională de Asigurări Sociale ne-au zis că atunci când o să trecem aici cu pensia, ea va fi recalculată și contribuțiile plătite acolo nu vor fi luate în calcul. Se spune că suntem o țară, dar vedeți cum e?”, se întreabă revoltată Tatiana Râmbu, care mai are doi ani până atinge vârsta de pensionare în Republica Moldova.

Femeia spune că așa-zisele autoritățile separatiste sunt mai bune comparativ cu cele de la Chișinău. Acolo, la stabilirea pensiei, le-au fost calculați anii de colegiu și cel puțin șase ani cât a fost în concediu de maternitate. „Dar dacă iau numai anii munciți, cred că ar fi vreo 10-15 ani. Îmi închipui că pensia pe care o voi primi în R. Moldova va fi minimă. Noi dacă am plătit contribuțiile în Transnistria, de ce nu se iau în calcul în aici?”

„Suntem pensionari din Transnistria. De ce nouă nu ni se face poliță medicală?”

De când au revenit în satul de baștină a soțului, cei doi nu dispun de asigurare medicală. Frica celor doi este să li se întâmple ceva și și să fie nevoiți să scoată mii de lei din buzunar. „Noi trăim din pensie, cum să ne cumpărăm polița medicală, cum? De asta, vreau să mă angajez undeva. Așa cel puțin o să am o poliță medicală. Salariu ca salariu, dar măcar poliță medicală voi avea”, a menționat femeia.

În Bender, familia are un apartament care stă demult în vânzare. „Nu se vinde, deși chiar este ieftin”, povestește Mihai Râmbu.

Cei mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova din Transnistria, dar și cei din satele moldovenești din stânga Nistrului aleg să se pensioneze în zona separatistă, în schimbul cetățeniei transnistrene. Totuși, Casa Națională de Asigurări Socială, a evitat să ne spună câți cetățeni ai Republicii Moldova au solicitat anul acesta și în total pensie din partea autorităților separatiste.

Cei care au locuit și muncit în regiunea separatistă și au solicitat de la CNAS o pensie de vârstă sunt cu mult mai puțini. Numărul lor scăzut poate fi cauzat de vârsta de pensionare, care a fost ridicată conform reformei pensiilor. Un alt motiv ar putea fi lipsa de informare cu privire la această opțiune.

Din 2013 până astăzi, conform informațiilor oferite de CNAS, circa 500 de persoane domiciliați în unitățile administrativ-teritoriale în stânga Nistrului au fost acordate pensii din partea prestatorului moldovenesc de servicii sociale.

În anul 2013, autoritățile de la Chișinău și de la Tiraspol, în cadrul reglementărilor conflictului transnistrean, au semnat în anul 2013 un protocol care prevede transmiterea reciprocă a dosarelor între CNAS și instituțiile responsabile de stabilirea pensiilor în Transnistria.

Potrivit lui Sergiu Iurcu, șeful departamentului Protecție social-economică în cadrul Casei Naționale a Sindicatelor din Moldova, persoana care a venit din Transnistria, se domiciliază în R. Moldova și satisface condițiile de pensionare, se adresează la Casa Teritorială pentru Asigurări Sociale din raza domiciliului lui. „CTAS se va adresa la Casa Națională și apoi va face o interpelare către structurile responsabile din Transnistria. Ei oferă informații despre cetățeanul respectiv și se solicită sistarea plății în Transnistria. De la o dată anumită, se va pune în plată aici în Moldova.”

Mai mult, la calcularea pensiei persoanelor care au lucrat în Transnistria, nu se ține cont de contribuțiile achitate, ci doar de stagiul de muncă.

În Transnistria, femeile ies la pensie la 55 de ani, iar bărbații la 60 de ani.

În Republica Moldova, vârsta de pensionare a femeilor în 2018 este 58,6 ani și a bărbaților de 63 de ani.

Referitor la polița medicală, funcționarul de la CNSM spune că cetățenii Moldovei care trăiesc în Transnistria au posibilitatea de a obține o poliță medicală în baza unei hotărâri de guvern. „În Rezina, în Varnița și-n satul Coșnița, au fost create trei comisii care se ocupă cu solicitările din partea persoanelor care locuiesc în regiunea separatistă.”

Potrivit surselor Moldova.org, în prezent, sunt aproape 800 de cereri de solicitare a pensiilor din Transnistria din partea cetățenilor ai Republicii Moldova.