Istoria captivantă a vaccinului: când a apărut și cum a evoluat

Imunizarea populației datează de secole. Călugării budiști obișnuiau să  bea doze de venin de șarpe pentru a obține imunitate la mușcăturile lor. În China secolului XVII se practica infectarea intenționată cu un virus al ugerelor de vaci, care odată intrat în contact cu pielea omului, inducea o formă ușoară de variolă, astfel se practica imunizarea împotriva variolei.

Fondatorul științei despre vaccinuri în Vest este considerat Edward Jenner. Acesta, în anul 1796, a inoculat unui băiat de 13 ani vaccinia virus (virusul care afecta ugerele vacilor și se asemăna cu variola) și a demonstrat imunitatea la variolă. În 1788 a fost creat primul vaccin împotriva variolei. În perioada secolelor XVIII -XIX, practica sistematică de imunizare în masă împotriva variolei a culminat cu eradicarea globală a acesteia în 1979.

Experimentele lui Louis Pasteur au condus la dezvoltarea vaccinului viu atenuat împotriva holerei și a vaccinului antraxului inactiv la om (în 1897 și 1904). Vaccinul împotriva ciumei a fost descoperit în a doua jumătate a secolului XIX. Între anii 1890 și 1950, savanții au descoperit mai multe vaccinuri împotriva bacteriilor purtătoare de infecții, incluzând vaccinul împotriva Bacillis- Calmette- Guerin (BCG, vaccin utilizat preponderent împotriva tuberculozei), care este folosit și în zilele noastre.

În 1923, Alexander Glenny a dezvoltat metoda de inactivare a toxinei tetanosului (infecție cu potential fatal, caracterizată de spasme musculare) cu formaldehidă. Aceeași metodă a fost folosită pentru a elabora vaccinul împotriva difteriei în 1926. Vaccinul împotriva tusei convulsive a apărut după mai multe încercări și a fost înregistrată pentru uz în 1948 în SUA.

Metodele de cultivare a țesuturilor virale s-a dezvoltat între anii 1950 – 1985 și a dus la apariția vaccinului polio Salk (inactivat) și a vaccinului polio Sabin (viu atenuat oral). Imunizarea în masa împotriva poliomielitei a dus la eradicarea maladiei în mai multe regiuni ale planetei.

Au fost dezvoltate forme atenuate de rujeolă, oreion și rubeolă pentru a fi incluse în vaccinuri. Rujeola în prezent, poate fi următoarea țintă posibilă de eliminare prin vaccinare.

Cu toate că programele de imunizare demonstrează beneficii în masă, rezistența la vaccinare în unele grupuri, nu a încetat niciodată. În anii 1970 și 1980, a remarcat o perioadă de creștere a cazurilor de refuz al vaccinării și o descreștere a producerii vaccinurilor, ceea ce a dus la micșorarea numărului de companii care produc vaccinuri. Acest declin a fost încetinit în parte, prin punerea în aplicare a programului național de compensare a vătămărilor provocate de vaccinuri din SUA în 1986.

Moștenirea acestei epoci trăiește până în prezent în crize de aprovizionare și în eforturile continue ale mass-media de a face campanii împotriva vaccinării.

În ultimele două decenii s-a observat aplicarea geneticii moleculare în imunizare și această metodă a generat dezvoltarea imunologiei, microbiologiei și genomicii aplicate. Succesele curente includ dezvoltarea combinațiilor de vaccinuri împotriva hepatitei B, a vaccinului acelular împotriva tusei convulsive mai puțin reactogen și noi tehnici de fabricare a vaccinelor împotriva gripei sezoniere.

Genetica moleculară devine scena unui viitor luminos pentru vaccinologie, inclusiv dezvoltarea de noi sisteme de administrare a vaccinurilor (de exemplu vaccinuri ADN, vectori virali, vaccinuri vegetale și formulări topice), adjuvanți (vaccine auxiliare) noi, dezvoltarea de vaccinuri mai eficiente împotriva tuberculozei și vaccinuri împotriva citomegalovirusului (CMV), virusul herpes simplex (HSV), virusul sincițial respirator (RSV), boala stafilococică, boala streptococică, gripa pandemică, shigella, HIV și schistosomioza, printre altele.

Vaccinurile terapeutice pot fi, de asemenea, disponibile în curând pentru alergii, boli autoimune și dependențe.

Sursa: Immune.org.nz

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.