Cercetătorii de la Institutul de Genetică şi Biologie din Beijing şi cei de la Universitatea Oxford au descoperit o genă care poate oferi o siguranţă alimentară globală durabilă.
Încă în anii 1960, existau soiuri de cereale cu o productivitate înaltă, ce au fost numite diversitatea Revoluției verzi sau (GRVs). Aceste soiuri pitice au o serie de avantaje față de varietățile convenționale de grâu și orez: tulpini mai scurte care produc o recoltă mai mare. Ele sunt, de asemenea, mai puțin sensibile la condiţiile de stres, cum ar fi vântul și ploaia.
Însă creşterea GRVs este posibilă doar prin administrarea unor cantităţi mari de îngrăşăminte, care sunt scumpe şi poluează atmosfera. Culturile pitice sunt mai puţin efective dacă lipseşte cantitatea suficientă de azot, din cauza proteinei care inhibă creşterea, numită DELLA.
În timpul cercetării, oamenii de ştiinţă au comparat 36 de soiuri diverse pitice de orez şi au depistat o varietate naturală a genei care măreşte viteza de creştere a plantelor şi face accesibil azotul din sol. Această genă măreşte cantitatea de proteină GRF4 în celulele vegetale şi stimulează activitatea altor gene. Astfel, este posibilă asimilarea mai uşoară a azotului şi se măreşte productivitatea.
Reducerea GRF4-DELLA în favoarea GRF-4 poate reduce necesarul de îngrăşăminte aplicate la creşterea GRV. Pe neaşteptate acest lucru a fost confirmat. Deci, mărirea GRF4 a dus la majorarea productivităţii soiurilor pitice în același fel atât la orez, cât şi grâu pentru soiurile convenţionale, mai ales în cazul administrării unei cantităţi minime de îngrăşăminte.
Comentarii