Cititorii ZdG, poliţia şi agresorii
10 august 2018, Călăraşi, Republica Moldova. Oamenii se simt liberi, ei cred că trăiesc într-un stat de drept. Doi tineri intră într-un magazin să îşi ia ceva de-ale gurii. Ei au câte 19 ani, sunt cuminţi, studenţi, nu deranjează pe nimeni. Magazinul e situat pe teritoriul unei benzinării, e plin de camere de supraveghere, deci toţi oamenii se simt în siguranţă, căci dacă s-ar întâmpla ceva greşit, camerele văd tot, organele de drept pot vedea ce e înscris pe camere şi vinovatul de orice problemă va fi pedepsit.
În magazinul benzinăriei date se afla în acea zi o ceată de bărbaţi în stare de ebrietate, agitaţi, agresivi, autoritari. Teoretic, orice om are dreptul să intre într-un magazin, totuşi, dacă e o ceată în stare de ebrietate, angajaţii magazinului şi ai benzinăriei ar trebui să îşi pună nişte întrebări cu privire la disconfortul creat oamenilor care nu fac abuz de alcool, cuminţi şi calmi.
Ceata de bărbaţi agresivi a decis pe loc că e puţin să facă gălăgie şi să împrăştie cuvinte necenzurate în tot spaţiul, cu tot cu aburi de alcool şi intimidări. Ei au decis să ia o foarfecă mare şi să „le facă pricioska” celor doi tineri cuminţi. NU i-au întrebat, i-au forţat, i-au lovit, i-au înjurat, i-au înconjurat şi le-au tăiat părul cu gesturi haotice şi extrem de periculoase cu foarfeca.
Imaginaţi-vă, fiecare imaginaţi-vă, că intraţi într-un magazin să vă cumpăraţi o pâine, sau o apă, sau un pachet de sare, şi un vizitator din magazin ia foarfeca cea mare şi vă taie la nimereală părul de pe cap, cu înjurături şi lovituri, susţinut de o haită. Imaginaţi-vă că sunt copiii noştri, au intrat în magazin să îşi ia apă, că e caniculă, iar acolo oameni cu foarfece îi agresează? Ce-aţi face? Ce-am face?
La prima vedere, e limpede: în magazin sunt angajaţi, benzinăriile au chiar şi pază, toţi angajaţii au telefoane mobile, unul dă telefon la poliţie, în timp ce celălalt avertizează grupul agresiv că se face apel la poliţie pentru încălcarea drepturilor unei persoane. Dar dacă toţi privesc muţi, inclusiv angajaţii magazinului şi ai benzinăriei, şi nimeni nu intervine, ce facem?
Eu nu ştiu cum au scăpat cei doi tineri fără vreo traumă mai serioasă, fără vreun ochi scos, fără vreo ureche tăiată, fără vreo mutilare facială sau traumă craniană, fără o beregată tăiată. Dar, mai tare nu înţeleg, cum a fost posibil ca poliţia să nu fie sesizată deloc, de către nimeni.
A doua zi, redacţia a fost apelată de către mai multe persoane, pe marginea acestui caz. REPET, MAI MULŢI OAMENI, NE-AU SESIZAT DE MAI MULTE ORI. Niciunul dintre ei nu a sesizat poliţia. Toţi au considerat că se supun riscului, dacă vor contacta cu poliţia pe acest caz, căci agresorii, consideră aceşti oameni, sunt oameni periculoşi şi în relaţii speciale cu poliţia.
Reporterii ZdG au reuşit să îi contacteze şi pe cei doi tineri. Au vorbit deschis cu redacţia, dar au refuzat să depună plângere la poliţie, căci la fel, consideră că se expun unor riscuri şi nu au încredere în anchetă.
Colegii mei de la ZdG sunt ca şi cei doi tineri, sunt şi ei tineri, buni și foarte responsabili. În doar câteva ore au reuşit să identifice făptaşii. Forfecarul principal s-a dovedit a fi un asasin deosebit de periculos, care are în cazier omor şi atacuri asupra diferitor persoane. Colegii mei au găsit repede şi dosarele anterioare, şi condamnările, şi datele Interpol. Apoi au vorbit cu poliţia. POLIŢIŞTII DIN CĂLĂRAŞI AU ZIS CĂ NU ŞTIU NIMIC DESPRE ACEST CAZ. La 3 zile de la incident, poliţiştii au rugat reporterii să le facă legătura cu victimele. Scuzaţi, noi le-am promis tuturor, şi surselor şi victimelor, că nu vom divulga identitatea lor, dacă ei înşişi nu vor dori acest fapt. Şi nu vom divulga niciodată, căci noi ne respectăm reciproc, fără să ne cunoaştem personal, şi nu vrem să dăunăm, vrem să contribuim la binele cetăţeanului.
Am trăit o stare de profundă mândrie, pentru oamenii, necunoscuţi, cu care redacţia nu a vorbit NICIODATĂ şi care au avut încrederea şi dorinţa să ne comunice nouă ce au văzut, ce au aflat. Am o deosebită mândrie pentru colegii mei de la ZdG, care fac, zi de zi, să crească această încredere între cetăţeni şi reporteri.
Între cititorii noştri şi reporterii noştri totul funcţionează şi se bazează pe încredere. Ce se întâmplă cu încrederea în poliţie? Ce ar trebui să facă şefii poliţiei din Călăraşi după acest act de neîncredere publică şi inacţiune vădită? Ce ar trebui să facă Ministerul de Interne cu acest comisariat din Călăraşi? Ce ar trebui să facă Guvernul, după ce reporterii au descoperit aşa un caz: un bărbat condamnat pe viaţă în Italia umblă liber prin Moldova, terorizează cetăţenii, şi poliţia NU ŞTIE NIMIC, NU ÎNTREPRINDE NIMIC!
Stimaţi miniştri şi lideri de stat, imaginaţi-vă, pentru o clipă, că ar fi copilul Dvs drag, care intră să îşi ia o apă, şi este atacat cu foarfeca de asasini şi criminali, în prezenţa a zeci de martori, care nu fac nimic, nu apelează poliţia şi nu intervin. Ce-aţi face atunci cu agresorii, poliţia şi încrederea în stat? Şi copiii, i-aţi mai ţine în Moldova?
