August 2018. R. Moldova. Sinteză

Marii şmecheri s-au făcut oleacă mai deştepţi. Fac schemele oleacă mai mari şi mai importante aproape de fiecare dată prin intermediari. Iar dacă tu, ca jurnalist, nu-l prinzi pe om cu „prada” în mână, el e un om cinstit şi nu prea poţi scrie despre el.

Cei care fac scheme direct, fără vreo remuşcare de conştiinţă, nu se mai tem de nimeni şi de nimic pentru că sunt exact cei care se află astăzi pe cai mari, cu relaţii peste tot şi mai ales, cu trecere la guvernare.

Discuţiile oficiale cu funcţionari sunt tot mai rare sau uneori, imposibile. Este acest filtru, serviciul de presă, care, de cele mai multe ori, furnizează o informaţie din numele unui funcţionar, iar acesta nici măcar nu ştie despre ce e vorba.

Să discuţi cu un ministru, dacă nu eşti angajat la vreo instituţie media care laudă guvernarea, nici nu mai poate fi vorba. Doar dacă fugi după el, dar şi atunci nu scoţi decât trei-patru vorbe: „Adresaţi întrebările în scris”.

Atunci când ai un subiect mai „complicat” pentru instituţie vizată, ţi se cere, neapărat, o solicitare de informaţie în scris. Răspunsul vine târziu, peste săptămâni de aşteptare, atunci când subiectul deja s-a diluat sau chiar nu mai prezintă vreun interes public. Dacă scrii fără reacţia celor vizaţi, eşti acuzat de lipsă de profesionism.
Singurele discuţii cu funcţionarii pot fi doar neoficiale. De obicei, acestea devin posibile doar atunci când acel funcţionar a ajuns în dizgraţia şefilor.

Cei mai curajoşi oameni din instituţii care îţi mai spun câte ceva, de fiecare dacă, o fac neoficial. Frica a pus stăpânire pe acţiunile lor. Cuprins de frică, încearcă să spui ceva. Se găseşte ac de cojoc pentru oricine. Autodenunţurile false sunt la mare căutare.

Singurele instituţii care păreau că mai aveau puţină deschidere se aliniază celorlalte, care deja s-au baricadat cu fermitate.

Orice scrie presa nu mai interesează aproape pe nimeni dintre oficiali. Oamenii care citesc se enervează, înjură, spun că toţi îs hoţi, că s-au săturat şi vor să plece din ţară. Autorităţile însă reacţionează doar atunci când subiectul le convine.

Unii oameni normali din instituţii de stat, încet-încet, pleacă din acele instituţii sau chiar din R. Moldova. Alţii se dau cu guvernarea şi încep să gândească la fel ca şi ea, crezând cu tărie că ce se întâmplă e corect. Şi unii dintre ei chiar par oameni deştepţi.

Iar lumina de la capătul tunelului nici măcar nu se zăreşte…