(foto) Festivalurile de film – între politică și valorile societății civile. Aventurile Briciul la Festivalul Internațional de Film de la Odesa

4

Săptămâna trecută, Briciul a participat la Festivalul Internațional de Film de la Odesa. Cea de-a IX-a ediție a OIFF a fost una reușită, chiar dacă umbrită de cazul #FreeSentsov.

1

OIFF 2018 a avut parte de invitați notorii precum Eric Roberts, Denis Lavan sau Serghei Loznitsa, și proiecții de filme mari – care deja au adunat trofee solide la festivalurile din Occident. Două dintre acestea („Cold War” de Pawel Pawlikowski și „Don’t Worry, He Won’t Get Far On Foot” de Gus Van Sant) vor fi analizate mai amănunțit săptămâna viitoare. Acest reportaj își propune să trateze alte teme, la fel de importante – festivalurile de film între politică și valorile societății civile. Pentru că cel mai apolitic film, într-un final poate fi cel mai politic, i-a spus Wim Wenders unui invitat al festivalului. Iar o echipă de jurnaliști din țările Parteneriatului Estic au primit ocazia să discute aceste teme importante cu câțiva profesionști din domeniu. Această discuție a rezultat în următoarele rânduri , rânduri începute în Kotelok, la o porție de midii cu bere artizanală, și terminate la o terasă din Chișinău, cu cafeluță.

2

Perioada de tranziție a țărilor din fosta URSS (proces care încă nu s-a încheiat pe deplin) a marcat nu doar economia, societatea și politica statelor implicate, dar și cultura lor. În anii 1990, cinemaul post-sovietic se afla într-o stare avansată de stagnare, iar filmele produse în această perioadă (cu câteva mici excepții) erau mai degrabă niște know-how-uri realizate pentru auditoriul local, decât cinema în adevăratul sens al cuvântului, care ar avea greutate și pe plan internațional. De prin anii 2000, în unele țări răsare o nouă pleiadă de cineaști, îndrăgiți pe plan internațional și premiați pe la cele mai mari festivaluri de film – Andrei Zveaghintsev, Serghei Loznitsa, Cristi Puiu sau, mai nou Darya Zhuk sunt doat câteva nume din această listă. Acești cineaști au început să turneze un altfel de film – independent, intim, mai artistic, profund, film de autor. Un mare aport la dezvoltarea acestui nou cinema l-au adus festivalurile de film, care începeau cu 5 sau 10 proiecții, și acum au ajuns la câteva sute de filme proiectate. Un exemplu este Festivalul Internațional de Film din Odesa – care la a noua ediție a devenit un adevărat mastodont al festivalurilor de film din Europa de Est și adună în fiecare an mii de cineaști și cinefili în multitudinea de proiecții, programe și workshopuri.

Datorită festivalurilor, inclusiv și OIFF-ului din Odesa, sau CRONOGRAF din Moldova, publicul a primit acces la altfel de filme decât producțiile hollywoodiene – filme care te pun pe gânduri; te răscolesc emoțional; te invită la monolog și dialog; care dezvoltă valorile societății civile. Aspectele și importanța acestor relații dintre valori civice, politic și festivalurile de film, au fost comunicate în cadrul unei discuții amicale, în format de conferință. Cu speakeri precum Samaya Asgarova (Șefa Departamentului de Relații Internaționale din Baku), Max Ciorbă (regizor și reprezentant al festivalului CRONOGRAF, Moldova), Ana Chkonia (coordonatoare de programe al Festivalului Internațional de Film din Tbilisi), Vitaly Manski (documentarist, președintele festivalului Artdocfest din Rusia), Julia Sinkevych (Membră a Academiei Ucrainene de Film și producătoare generală OIFF), Melik Karapetyan (directorul festivalului Golden Apricot din Armenia) și Igor Soukmanov (director de programe al Festivalului Internațional de Film din Minsk Listapad). Discuția a fost moderată de Bernd Buder (director de programe la Festivalul de Film din Cottbus).

3

S-a discutat despre importanța festivalurilor de film în promovarea valorilor general-umane în societatea civilă, despre film și relația sa cu politicul, despre cenzură și autocenzură, despre necesitatea de a lupta până la capăt și de a te opune statului autoritar, despre starea industriei de film din aceste țări, dar și despre importanța criticii de film în promovarea cinemaului autentic. Briciul a înregistrat cele mai interesante și utile declarații din această discuție, și le-am grupat după țări ca să înțelegem situația festivalurilor de film, a politicului și valorilor din societatea civilă în ansamblu.

Republica Moldova

„Ca să promovezi filmul bun, ai nevoie de critică de film, însă în Republica Moldova nu avem nici măcar o facultate de critică de film”.

„În Moldova, filmele nu se răscumpără. Totul este finanțat de guvern în mare parte, așa că în fiecare an cinemaul autohton depinde de suma de bani care va veni de la govern. Poate fi vorba de 20 000 de euro, sau de 500 de euro. Este o situație destul de complicată.”

Max Ciorbă

4

Rusia

„La Artdocfest proiectăm circa 150 de filme pe an. Însă, în 2014 am scris împreună cu colegii o scrisoare de susținere a Ucrainei. De atunci n-am mai primit suport de la stat pentru nici un proiect. Am rezistat datorită vânzării de bilete și partenerilor. De câteva ori am fost dați în judecată de către Ministerul Culturii din Federația Rusă pentru că nu avem licență de difuzare – fără ea, în Rusia nu poți proiecta un film în loc public nici măcar pentru 3 oameni. În alt caz am fost dați în judecată pentru că filmele ar fi trecut vama ilegal. Se ajunge la absurd. Atunci când am proiectat filme ucrainene în cadrul Artdocfest, am fost învinuiți de extremism și iarăși dați în judecată de către Ministerul Culturii. Este clar că noi pierdem toate aceste procese de judecată, și deja am achitat amenzi de circa un milion de ruble.”

„Un caz și mai ieșit din comun s-a întâmplat când proiectam un film despre războiul din estul Ucrainei. O ceată de oameni a intrat în sală și a pulverizat chimicale, proiecția a fost oprită, iar cel mai interesant este că poliția le-a dat voie să intre să-și facă treaba, iar după asta chipurile i-a reținut. Noi nu avem altă soluție decât să ne mutăm în Riga cu festivalul. Toate filmele din concurs vor fi proiectate în Letonia, în Rusia vor fi foarte puține proiecții. A fost o decizie foarte grea pentru noi, însă asta e, mai ales că mulți regizori refuzau să vină în Rusia, de exemplu cei din Ucraina, și este clar din ce motive refuzau. Din 21 de filme de concurs, în Rusia vor fi proiectate doar 7. Ne mutăm și pe net, după exemplul Veneției – portalul se numește Artdocmedia și spectatorii vor avea posibilitatea să urmărească filmele pe online și chiar să participe la Q & A-uri cu regizorii. Vom organiza turnee pentru spectatori din Rusia spre Letonia, deja am bronat mai multe hosteluri.”

„În presa rusească Artdocfest este mediatizat destul de bine, apar circa 600 de articole pe an, chiar dacă unele dintre ele sunt negative. De exemplu, de fiecare dată înainte de festival toate talk showurile de la Pervîi ne critică și ne fac trădători de patrie. Însă, datorită acestor talk showuri lumea devine și mai interesată de ADF.”

„La moment au apărut foarte mulți „critici” care fac această treabă pe video-bloguri, uneori îți vine să-ți pui mâinile în cap la ce auzi acolo. Însă, aceștia au milioane de vizualuzări. Ca să vă dau un exemplu – filmul „Leto” de Kirill Serebrennikov, care a fost selectat la Cannes anul acesta, a fost făcut cu ou și oțet de video-bloggeri și jurnaliștii loiali, și aceste recenzii negative au avut sute de mii de vizualizări. Critica clasică a apreciat filmul, însă, nu a avut mai mult de 10 000 de vizualizări. E ca și cum ai lupta cu morile de vânt.”

Vitaly Manski

 

Belarus

„Cinemaul din Belarus a crescut enorm în ultimii 5 ani. Regizoarele Darya Zhuk sau Yulia Shatun deja sunt recunoscute pe plan internațional. Grație prețurilor mici pentru producție, se turnează foarte mult film de către regizorii tineri, care vin cu propria viziune. Ce-i drept, aceste filme se proiectează în mare parte în țară, la festivalurile mici, însă unele ajung și pe piața internațională. La noi e vorba de o industrie mică cu impact mare. Oricum, guvernul încearcă să controleze această industrie – iar finanțarea se duce în mare parte la Belarus Film, la cineaștii care sunt loiali guvernului.”

„ Eu am impresia că în prezent nu se face critică serioasă de film. E de suprafață, nu intră în esență, nu se fac analize profesioniste, mai degrabă se dă cu părerea.”

Igor Soukmanov

 

Ucraina

„Filmele rusești lipsesc de la OIFF, e un fel de autocenzură, recunosc, dar nu vom proiecta filme de propagandă rusească. Am încercat să aducem un film rusesc la festival, și am fost nevoiți să lăsăm serviciile speciale să verifice actorii, să vadă dacă nu cumva, careva dintre ei este în lista neagră (n.r. – listă cu cei care au vizitat Crimea după anexare). Este păcat, aici la OIFF am avut o adevărată tradiție cu filmele rusești.”

„În Ucraina, chiar dacă e vorba de un grup mic de oameni, există critică de film. Însă am observat că press-releasurile preluate copy-paste de la o publicație la alta promovează filmele mai bine decât cronicile serioase.”

Julia Sinkevych

5

Armenia

„În Armenia, schimbarea regimului a adus și schimbări pozitive pentru industria de film, sper eu. Îmi aduc aminte cum la festivalul din 2017 aveam două filme cu tematică LGBT. Administrația rețelei de cinematogafe ne-a interzis să proiectăm aceste film. Drept urmare, au fost retrase toate filmele din acel concurs.”

„Critica de film depinde direct de producția de film. Cu cât vom avea mai mult film, și cu cât va fi mai calitativ, cu atât va crește și critica în valoare și cantitate.”

Melik Karapetyan

 

Georgia

„La noi există un fel de elită a criticii de film, ei urăsc noile filme americane independente și scriu doar despre regizorii și filmele care erau importante cu câteva decenii în urmă. Mai există și altă problemă, toți se cunosc între ei și uneori se răzbună prin critică. Este ciudat când unicii doi critici din toată țara distrug un film de debut.”

„În Georgia există un mare decalaj între generații. Tinerii nu cunosc rusa, așa că preferă filmele în engleză. Însă în cinematografele noastre filmele vin dublate în rusă și sunt accesibile doat pentru generația mai în vârstă. Și chiar dacă filmul georgian revine, și este recunoscut pe plan internațional, aș putea spune că industria noastră este încă un bebeluș.”

Ana Chkonia

 

Azerbaidjan

„Cinemaul crește, avem foarte multă producție locală. Filmele sunt proiectate în rusă, turcă și azeră. Însă cinematografia noastră nu este controlată de Rusia și ne bucurăm enorm de acest lucru. La noi există același decalaj între generații ca în Georgia. Însă se produce film, în 3 ani au apărut circa 60 de filme. Și este fain că la filmele noastre sala e plină întodeauna. Putem avea 100 000 de mii de spectatori la un film local, și doar 20 de mii la un blockbuster american, precum „Avengers.”

Samaya Asgarova

P.S.

Oleg Sentsov, regizor ucrainean și opozant al anexării Crimeii de către Rusia, a fost condamna la 20 de ani de închisoare pentru „terorism” și „trafic de arme”. În momentul scrieii acestui reportaj Oleg se afla de 70 de zile în greva foamei. Recent, regizorul a decis să înceapă proiectul unui nou film, chiar dacă este după gratii și starea sa de sănătate s-a agravat mult.

Un articol de Briciul

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente