Potrivit ultimului barometru european din 2017, 7% dintre suedezi sunt fumători activi. Dintre bărbații chestionați, fumează 5%, iar dintre femeile participante la studiu, fumează 9% – o statistică unică în lume după criteriul de gen. Deși potrivit aceluiași barometru, 52% au spus că nu au fumat niciodată, iar 41% au fumat, dar s-au oprit, totuși suedezii sunt renumiți pentru folosirea tutunului într-o formă alternativă. Considerată una dintre cele mai vechi metode de consum al tutunului, consumul oral este folosit de circa 20% dintre suedezi, Suedia fiind și unica țară membră a Uniunii Europene unde vânzarea produselor din tutun destinate consumului oral este legală.
În timp ce rata fumatului în Moldova este de 25%, iar la nivelul UE aceasta atinge 24%, Suedia trăiește de ani buni în cifre ce-i plasează în topul clasamentelor mondiale, după cea mai mică rată a fumătorilor. Datele statistice, analizele și declarațiile instituțiilor de specialitate indică spre faptul că motivul s-ar găsi în cea mai populară metodă de consum al tutunului în Suedia – snusul.
Produs de cea mai mare companie specializată pe această categorie de produse – Swedish Match, snusul este consumat de 32% dintre bărbați și 7% dintre femei. Produsul este popular și printre adolescenți, fiind folosit de circa 15% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani. Din acest motiv, multe voci spun că de cele mai multe ori, suedezii nu înlocuiesc țigările cu snus, dar consumă snus de la bun început. Cu toate acestea, un raport al Swedish National Board of Health din 2005 spune că pentru fiecare utilizator de snus care înlocuiește produsul de uz oral cu țigări, sunt alți 4 fumători care înlocuiesc țigările cu snus.
Snusul este un produs ce constă din tutun moale, măcinat, care este disponibil în formă liberă, sau în pliculețe mici, asemănătoare pachetelor de ceai. O pungă poate conține de la 0,3g la 2g de tutun și este consumată prin plasarea acesteia sub buza superioară. Timpul de consum durează câteva zeci de minute.
De ce vânzarea snusului este interzisă în întreaga Uniune Europeană, cu excepția Suediei?
Cu excepția Suediei, vânzarea snusului este interzisă în Uniunea Europeană încă din 1987, ca o reacție negativă la apariția pe piețele europene a produselor americane de consum oral, Skoal Bandits. Produsul ajunsese în Marea Britanie și Irlanda, iar promovarea se făcea la început prin și printre studenți, motiv pentru care Parlamentul European a interzis vânzarea tutunului de uz oral începând cu septembrie 1987. În 1988, Irlanda a fost prima țară să interzică vânzarea Skoal Bandits, urmată de Marea Britanie și Belgia.
Studiile de atunci vedeau acest produs ca unul adițional pe piață, și nu unul alternativ, al cărui țintă ar fi fost tinerii. Pe fonul activizării organizațiilor de sănătate publică, legislatorii europeni nu erau interesați să introducă un produs nou, iar în perioada respectivă companiile de tutun nu s-au opus prea mult deciziei, întrucât nu vedeau potențialul comercial al snusului. Plus la toate, pe atunci abordarea era mai degrabă de genul „stop fumat”, decât „reducerea riscurilor”.
Ulterior, interzicerea a fost confirmată prin directivele din 1992, 2001 și 2014, toate având o prevedere specială cu privire la tutunul de uz oral, vânzarea căruia este interzisă pe teritoriul UE, cu excepția Suediei.
Suedia nu era membră a Uniunii Europene la adoptarea primei directive, dar compania suedeză Swedish Match începea deja să lobbeze ideea înțelegerii acestui tip de produs. Întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, la aderarea la UE din 1995, Suedia și-a negociat statutul, păstrându-și dreptul de a vinde legal snus pe teritoriul țării și în afara UE. În Suedia, aproximativ 20% din populație este consumatoare de snus, iar principalele piețe pentru produsul suedez sunt Norvegia și SUA.
În UE nu este legal să vinzi snus, dar este legal să posezi și să consumi
Christofer Fjellner, membru al Parlamentului European din partea Suediei, obișnuia să aducă cu el la Bruxelles mai multe pachete de snus, care inițial erau pentru consum personal. Treptat, vestea că politicianul aducea „fructul interzis” s-a răspândit, iar colegii lui, în special suedezii se strângeau la ușa camerei sale, cumpărând câte un pachet pentru 4 euro. Acțiunea a devenit una distractivă pentru politicianul care continua să lobbeze ideea legalizării snusului în țările UE, iar vânzarea câtorva pachete pentru colegii săi era parte din sfidarea legislației europene. Încă în 2012, acesta povestea jurnaliștilor publicației Independent că nu știe ce pedeapsă ar încasa, dar că ar fi curios să ajungă în instanță.
După directiva din 2001, compania suedeză Swedish Match a provocat legislația europeană din mai multe perspective, susținând că este în contradicție cu alte legi, invocând de asemenea că interdicția asupra snusului este o decizie politică. Campania a fost susținută și de Guvernul suedez care insista pe lângă Bruxelles scoaterea interdicției pe motiv că ar încălca principiile comerțului liber.
Între legislație bine-intenționată și scandaluri de trafic de influență
Cea mai recentă Directivă UE în privința produselor din tutun a fost adoptată în aprilie, 2014. Documentul venea să introducă unele schimbări în conformitate cu noile tendințe în materie de consum al tutunului, vizând următoarele produse: țigări, trabucuri, pipe, țigări slim, snus, roll-your-own-tobacco și țigări electronice. Directiva a introdus pentru prima oară reglementări asupra aromelor și asupra ambalajelor, ale căror suprafațe au fost cuprinse în proporție de peste 65% cu imagini de avertizare asupra riscurilor fumatului. Directiva a fost în mare parte un răspuns la noile produse apărute atunci pe piață și care nu erau incluse în regulamentele precedente, așa cum era țigara electronică. De asemenea, UE și țările membre au devenit semnatare ale Convenției OMS de control al tutunului, care are scopul de a reduce riscurile consumului de tutun.
Adoptarea directivei a devenit un subiect răsunător din motiv că Swedish Match, compania suedeză producătoare de snus, a lansat o plângere ce-l viza pe comisarul european John Dalli, care ar fi încercat prin intermediul lobbiștilor să ceară mită de la suedezi în schimbul legalizării snusului în UE.
Alternativă pentru reducerea riscurilor sau încă un produs la îndemâna consumatorilor de tutun?
Problema se pune din două perspective. Prima – punctul de vedere al celor care sunt împotriva legalizării acestui produs, pe care nu-l văd drept o alternativă, întrucât mulți suedezi ar începe să consume snus de la bun început și nu neapărat îl preferă în locul țigărilor clasice. A doua perspectivă este a celor care susțin că snusul este un produs alternativ, din motiv că ar fi mai puțin dăunător decât fumatul.
Noțiunea de „harm reduction” rămâne însă controversată pentru că organizațiile de sănătate publică militează în mod exclusiv pentru renunțarea definitivă, ceea este logic. Orice produs chiar dacă este mai puțin dăunător, oricum dăunează sănătății publice. Cu toate acestea, să nu uităm că avem de-a face cu un tip de consum care implică plăcere și depenență. În 2014, profesorul David Abrams, profesor de sănătate publică la Johns Hopkins University, spunea că dușmanul nu este nicotina, dar tutunul ars. Deși produsele din nicotină, care nu ard tutunul, provoacă dependență, iar în cazul snusului, cancer al gurii, acestea nu includ riscurile cuprinse de arderea tutunului, printre care boli respiratorii și cancer la plămâni.
În timp ce contradicția există, datele rămân neschimbate. Suedia atinge pragul la care o țară poate fi numită „țară fără fum”. Suedia are cea mai mică rată de moarte cauzată de cancer de plămâni, cea mai mică rată de moarte cauzată de boli cardiovasculare sau alte boli cauzate de consumul tutunului. Deși 12% dintre consumatorii de snus din Suedia consumă și alte tipuri de tutun, un fumător folosește pe an 716 țigări, pe când în Moldova, un fumător consumă până 1747 de țigări pe an.
