Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Războiul lui Sangheli cu şcoala…

Războiul lui Sangheli cu şcoala continuă

Şi după revenirea din Rusia, Dodon nu s-a arătat deranjat de situaţia din educaţie. Are în gestiune un Consiliu Suprem de Securitate. Nu e o problemă care pune în pericol securitatea statului deficitul de 4 mii de profesori, în ajun de un nou an şcolar? Cu cine vreţi să statalizaţi R. Moldova, Igor Nikolaevici? Cum vreţi să modernizaţi R. Moldova, dle Plahotniuc?

Aşi remarca-o ca pe cea mai palpitantă ştire a săptămânii. Din tot ce am putut urmări pe siteurile de ştiri de-a lungul unei săptămâni. E vorba de şcoală. De educaţie. De Ziua de Mâine şi de tot ce înseamnă continuitatea generaţiilor într-o lume în care politicile educaţionale în stat (şi nu doar ele) sunt la locul lor. Comisia parlamentară pentru Cultură, Educaţie, Cercetare, Tineret, Sport şi Mass-media a discutat, acum câteva zile, în prag de vacanţă „asupra Codului educaţiei, Educaţiei timpurii, Învăţământului preşcolar” şi modalităţilor de implementare a noilor precepte instructiv-educaţionale. Contează şi ce au discutat, dar, şi mai mult, ce au constatat deputaţii. Iar de constatat au constatat că în învăţământul din R. Moldova e mare dezastru. Cataclism. Potrivit datelor, cu care s-a operat în şedinţa Comisiei, în R. Moldova se face şcoală: Unu – fără profesori. Şi doi – cu bani puţini şi salarii neatractive. R. Moldova intră, de la 1 septembrie, într-un nou an de învăţământ, 2018-2019, cu un minus „de peste 2000 de profesori şi educatori. Cel mai mare deficit de cadre, circa 800, sunt din domeniul educaţiei timpurii. Totodată un număr de aproximativ două mii de cadre au nevoie de recalificare”. Nu sunt invenţii. Sunt date oficiale, prezentate Comisiei de Ministerul Culturii, Educaţiei şi Cercetării. Şi asta în situaţia în care exodul familiilor cu copii este în creştere, numărul şcolilor şi elevilor de şcoală se reduce anual, părinţii sunt taxaţi să plătească contribuţii lunare pentru educaţie, iar la sate mortalitatea este de trei ori mai mare decât natalitatea. Şi asta nu e tot. Potrivit secretarului de stat de la Educaţie, Angela Cutasevici, şcoala, an de an, devine tot mai neatractivă pentru tinerii specialişti, în special proaspeţii absolvenţi ai instituţiilor de profil. „În 2017-2018, spune Cutasevici, din cei circa o mie de noi specialişti repartizaţi în domeniu, s-au încadrat şi activează doar 197”. Nu le mai place profesia? Ba da, profesia le place, nu le plac salariile. „A venit pe agenda parlamentară legea cu privire la bugetul de stat şi am calculat că Ministerul de Interne are un buget mai mare de patru ori decât Ministerul Culturii, Educaţiei şi Cercetării. Am comasat trei ministere: Cultura, Tineretul şi Educaţia, iar bugetul e unul de patru ori mai mic”, constata, în cadrul dezbaterilor în Comisie, deputata Maria Ciobanu, secretara Comisiei. A trecut o săptămână. Am intrat în a doua. Ştirea despre situaţia, puţin spus dramatică, din educaţie a fost preluată de mai multe siteuri de ştiri. Aţi observat, cumva, vreo reacţie din partea cuiva? Oficiali sau neoficiali? Lideri şi partide de la guvernare sau din afara guvernării? Ori sindicate? A protestat cumva, undeva, cineva? A zis cineva din miniştri sau din societatea civilă „stop, e dezastru, nu se mai poate”. A pichetat cineva Preşedinţia sau Guvernul şi li s-a dat în obraz (Dodon este garantul drepturilor constituţionale) că încalcă dreptul copiilor la educaţie, că cei din şcolile cu deficit de profesori (în special elevii de la sate) sunt discriminaţi în raport cu cei care merg în şcoli cu statele depline de profesori, sau a coborât „pe pământ” vreun funcţionar din „prima linie” a Educaţiei care să fi declarat că nu mai rezistă, are probleme de conştiinţă şi că, din considerentul că nu poate face faţă funcţiei, ridică mâinile şi se retrage. Fie că-i ministru, fie că-i secretar de stat. Aţi văzut? Aţi auzit? Curios că nu a făcut-o nici Comitetul de Rezistenţă Naţională, aflat acum pe baricade. În afară de Şor şi de „pedestrimea” sa stradală, care a umblat pe uliţele Chişinăului şi ale Orheiului în apărarea proiectului său electoral al „magazinelor sociale”, nu s-a manifestat nimeni, nicăieri. De ce? Pentru că ei nu au problema şcolilor. Şi nici pe cea a profesorilor. Copiii lor au şi una, şi alta. La Chişinău, Orhei, Bălţi şi chiar peste hotarele R Moldova. Pe Igor Dodon, care ziceam că este garantul Constituţiei, nici vânt rece nu l-a ajuns. După ce a plecat săptămâna trecută fericit mai întâi la Ankara, la ceremoniile inaugurale ale preşedintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, după ce şi-o fi bronzat soţia timp de câteva zile pe litoralul mediteran, a luat avionul spre Moscova, unde s-a mai întâlnit o dată cu Putin, dar şi cu noul emisar al lui Putin pentru relaţiile cu R. Moldova, Dmitri Kozak, pentru a pune la cale vechiul „plan Kozak” de federalizare a R. Moldova, „reieşind din noile realităţi geopolitice din regiune”, spune Dodon. Să admitem că nu a putut evita agenda, pe care i-a făcut-o Putin, dar nici după revenirea din Rusia, Dodon nu s-a arătat deranjat de situaţia din învăţământ şi educaţie. Are consilieri, are sub el Consiliul Suprem de Securitate. Nu e o problemă care pune în pericol securitatea statului deficitul de 4 mii de profesori în şcoală (două mii lipsă, plus două mii nereciclaţi) în ajun de nou an şcolar? Cu cine vreţi să statalizaţi R. Moldova, Igor Nikolaevici? Cum vreţi să modernizaţi R. Moldova, dle Plahotniuc? Cu cine? Fără şcoală sau cu o şcoală ţinută se ani de zile în subnutriţie, e imposibil. Sau nu vă convine şcoala pe care o avem? Da, problema şcolii nu e de azi. Nici de ieri. Problema se trage de la Sangheli şi de la agrarieni. Războiul lui Sangheli cu şcoala a început în 1992, după ce profesorii s-au opus eliminării Limbii Române din Educaţie. În lipsa altei soluţii, Sangheli a lovit în profesori prin salarii. Şi de la Sangheli încoace, toţi se răzbună pe şcoală la fel, chiar dacă ascund acest lucru. Care ar fi soluţia problemei? Lichidarea înstrăinării de România. Unirea, doar revenirea la matcă poate rezolva problema. Aţi văzut că Putin, Kozak şi Dodon au noi planuri cu R. Moldova. Noi să ne căutăm de ale noastre. La toamnă, avem alegeri parlamentare. Nu va fi simplu, ţinând cont de declaraţia congresmanului american Paul Ryan că Rusia „se amestecă în alegeri peste tot în lume şi a făcut-o, în 2016, nu doar în America, ci şi în R. Moldova”. Deci, atenţie la vot. Un nou parlament îşi va avea rostul doar dacă va fi capabil să voteze Unirea. Altfel e un non-sens.