Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   PDM trece „pe roşu”

PDM trece „pe roşu”

Furtul votului din 3 iunie la Chişinău şi destrăbălarea politică şi morală a clasei guvernatoare a ajuns la „roşu”. Şi Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie este prima sancţiune pentru „trecerea pe roşu”. Dincolo de asta urmează riscurile. Şi ele vin, pentru că alegerile din toamnă sunt inevitabile. Vina pentru faptul că am ajuns unde am ajuns e şi a opoziţiei, care s-a jucat de-a opoziţia cu puterea…

Supărare foc. Sar scântei. Filip supărat, Candu supărat, Plahotniuc supărat şi el, Dodon, chiar dacă nu şi-a aninat în proţap supărările şi nu le ţine deschis hangul „democraţilor”, e supărat şi el… S-a spart, a răbufnit supărarea în toţi. De o săptămână încoace, mimici crispate pe feţele oficialilor noştri, oriunde te-ai întoarce, pe toate coridoarele puterii, în birourile puterii sau şi la briefingurile lor de presă. Toţi indispuşi şi încrâncenaţi pentru simplul motiv (care nu e simplu, desigur) că Parlamentul European, în 5 iulie, a abordat în discuţie plenară şi a adoptat o Rezoluţie vizavi de criza politică din R. Moldova, ca urmare a invalidării „din motive dubioase şi în mod netransparent” a alegerilor locale din 3 iunie, de către Curtea Supremă de Justiţie. Nu asta, însă, este buba, că dacă ar fi fost doar atât, doar nişte critici şi acuzaţii ordinare, cei de la guvernare le-ar fi uitat chiar în aceeaşi zi, aşa cum s-a mai întâmplat în repetate rânduri, de la 2009 sau de la 2014 încoace. Problema e alta: Parlamentul European, pe lângă faptul că a pus în vină guvernării invalidarea alegerilor, a votat şi o sancţiune: suspendarea primei tranşe din asistenţa macrofinanciară de 100 milioane de euro din partea UE. Deci, banii. Până la urmă, ei au pus pe jar guvernul şi guvernarea. Democraţii, pentru care banul contează în toate şi peste tot, nu puteau reacţiona la decizia legislativului european altfel decât au reacţionat. S-a ajuns mai că la război nedeclarat cu UE. Liderul PDM, Vlad Plahotniuc, a calificat decizia drept una „politică”, „incorectă” şi „cinică”. Guvernarea a fost taxată „pe nedrept”, pentru că a refuzat să se implice în actul justiţiei în cazul invalidării alegerilor din Chişinău, spune Plahotniuc. Reproşuri similare în adresa Parlamentului European a făcut şi şeful Legislativului, Andrian Candu. Speakerul a lăsat să se înţeleagă că Rezoluţia ar fi o răzbunare din partea unor parteneri de dezvoltare care l-au telefonat să intervină şi să facă „ceva”, ca să ajute la validarea alegerilor din 3 iunie. „Am fost sunat de unii reprezentanţi ai partenerilor de dezvoltare, care au făcut anumite aluzii că ar trebui să intervin. Direct, nimeni nu mi-a spus să intervin, dar modalitatea prin care se discuta era: încercaţi să faceţi ceva…”. Mult mai categoric şi mai dur în declaraţii rămâne a fi premierul Pavel Filip. Potrivit unui comunicat de presă, difuzat de Guvern, Rezoluţia, votată de Parlamentul European este una „incorectă faţă de Guvern”, întrucât „toate angajamentele privind primirea finanţării din partea UE au fost îndeplinite, iar decizia Parlamentului European nu este împotriva guvernului, ci împotriva populaţiei R. Moldova” şi este „o imixtiune în politica internă a R. Moldova”, a declarat Filip la întâlnirea cu ambasadorii statelor-membre ale UE, acreditaţi la Chişinău.

Filip face trimitere la faptul că el, la fel ca şi Candu, ar fi fost telefonat de anumiţi parteneri de dezvoltare care i-au sugerat să se implice, contrar legii, şi să rezolve problema validării alegerilor locale din Chişinău, fapt pe care l-a refuzat şi pentru care guvernul a fost sancţionat. Nu a scăpat neatins de acuzaţii din partea guvernării şi şeful Delegaţiei UE la Chişinău, Peter Michalko. Acestuia i s-a reproşat din partea ministrului Afacerilor Externe şi Integrării Europene a R. Moldova, Tudor Ulianovschi, că nu ar informa obiectiv Bruxelles-ul asupra situaţiei şi evoluţiilor din R. Moldova. Într-un fel sau altul, guvernarea insistă pe „dreptatea” sa şi se împotriveşte să recunoască că ar fi implicată în invalidarea alegerilor pentru Primăria Chişinău, iar reproşurile sau apelurile la adresa sa de a rezolva problema mai că nu sunt declarate atentate la adresa puterii. În decurs de-o săptămâna, oficialităţile noastre, mă refer la guvern şi la parlament (pentru că pe Igor Dodon îl doare în cot de ceea ce se întâmplă în parteneriatul cu Europa şi SUA) au turnat destule zoaie pe relaţia cu Bruxelles-ul, Starsbourg-ul şi Washington-ul.
De ce au devenit atât de irascibili Plahotniuc, Candu şi Filip? În primul rând, pentru că e vorba de bani. Şi bani mari. Iar pentru un soi de guvernare ca cea a PDM, unde nu-s bani, nu-i prietenie, unde nu-i prietenie – nu sunt relaţii, unde nu există relaţii, poate exista şi se poate întâmpla orice. Ceea ce se şi întâmplă. Cu ce mesaj a venit la ultimul briefing PDMP, Vlad Plahotniuc? Că guvernarea nu renunţă la obiectivul ei de integrare europeană, dar „reformele vor fi revizuite şi prioritizate în funcţie de necesităţile cetăţenilor, nu în conformitate cu acordurile externe pe care le are R. Moldova” (?!). Ce ar însemna asta? Că regimul Plahotniuc şi-ar putea permite să schimbe regula de joc şi relaţiile cu partenerii strategici ai R. Moldova. De unde? De când? Demult. Guvernele şi guvernările, mai ales cele de după 2009, au fost scăldate de europeni şi americani în prea multe laude făcute în avans, li s-au făcut prea multe complimente gratuite şi li s-au iertat prea multe şi de toate – păcate mici, păcate mari şi „băieţii” au prins la pofte şi curaj. Furtul miliardului, Kroll-1, Kroll-2, corupţie de stat, banditism politic, votul mixt, justiţie selectivă, stat capturat, etc.

Europenii şi americanii au fost prea indulgenţi şi prea tacticoşi cu partenerii lor din R. Moldova. Binele lor – mă refer la indulgenţa cu care i-au tratat, a făcut până la urmă rău R. Moldova. Pentru că furtul votului din 3 iunie, la Chişinău, şi destrăbălarea politică şi morală a clasei de la guvernare a ajuns „pe roşu”. Şi Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie este primul semnal, poate chiar prima sancţiune pentru „trecere pe roşu”. Dincolo de asta, urmează riscurile. Şi ele vin, pentru că alegerile din toamnă sunt inevitabile. Vina pentru faptul că am ajuns unde am ajuns e şi a opoziţiei, care s-a jucat de-a opoziţia cu puterea. Nu declaraţii, pentru că declaraţiile nu-i deranjează, nu pichetări sau critici lozincarde. Toţi în stradă. Aşa cum îşi face lumea dreptate peste tot unde nu o are.