Cum împarți averea dobândită în căsătorie dacă divorțezi și ați fost doar concubini

aa
Foto: shadihalwi.com

În ultima perioadă rata divorțurilor în țara noastră a ajuns la cota de 50 %. De aceasta este util de a cunoaște ce se întâmplă cu averea, pe care o obții împreună cu soția sau soțul, în cazul în care ajungeți la decizia de a desface căsătoria.

Bunurile agonisite în căsătorie pot avea două regimuri juridice – bunuri personale și bunuri de proprietate comună în devălmășie.

Cu titlu de regulă generală, bunurile dobândite în căsătorie aparțin ambilor soți cu titlu de proprietate comună în devălmășie. Termenul „devălmășie” înseamnă că soții posedă împreună averea, fără a specifica ce și cui ii aparține și în ce cuantum. (excepție este încheierea contractului matrimonial)

Care este proprietatea comună a soților

Sunt proprietate în devălmășie bunurile dobândite în mod oneros, adică contra cost sau din activitatea de întreprinzător, salariat sau altele.

Dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau a avut alte motive temeinice.

Instanţa de judecată are dreptul, în baza cererii soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobândite de către el, din moment ce aceștia s-au despărțit și nu mai locuiesc împreună, proprietate personală a acestuia.

Fiecare dintre soţi este în drept să încheie contracte prin care să dispună să se înstrăineze de bunurile comune. În acest caz excepție sunt bunurile imobile.,

Contractele încheiate de unul dintre soţi pot fi declarate nule de către instanţa judecătorească, la cererea celuilalt soţ, dacă se va stabili că cealaltă parte a contractului a ştiut sau trebuia să fi ştiut că al doilea soţ este împotriva încheierii acestui contract.

Unul dintre soţi nu poate, fără acordul expres al celuilalt, să desfacă contractul de închiriere a spaţiului de locuit, să înstrăineze casa sau apartamentul ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţă al celuilalt soţ.

Care este totuși proprietatea personală a soțului chiar dacă a fost obținută în timpul căsătoriei

Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor acte cu titlu gratuit de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sunt proprietate personală a acestuia.

Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor și obiectelor de lux, sunt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobândire.

Bunurile personale pot fi recunoscute de instanţa judecătorească proprietate comună, dacă se va stabili că, în timpul căsătoriei, din contul mijloacelor comune ale soţilor sau a unuia dintre ei  valoarea acestor bunuri a sporit simţitor (reparaţie capitală, reconstrucţie, reutilare, reamenajare etc.).

Răspunde oare unul dintre soți pentru datoriile celuilalt?

Fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu bunurile sale personale şi cu partea sa din proprietatea. Pentru obligaţiile asumate în interesul familiei, fie şi numai de unul dintre ei, precum şi pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvârşirii de către ei a unei infracţiuni, soţii răspund cu întreg patrimoniul lor adică și cu partea celuilalt soț.

Cum se vor împărți bunurile în cazul desfacerii căsătoriei

Împărţirea proprietăţii comune a soţilor poate fi făcută atât pe durata căsătoriei, cât şi după desfacerea ei, la dorința oricăruia dintre soţi.

În caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ, precum şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească.

La împărţire în urma desfacerii căsătoriei fiecăruia dintre soți îi revine câte jumătate din averea agonisită în timpul căsătoriei.

Instanţa judecătorească, la cererea soţilor, stabileşte bunurile ce urmează să fie transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soţi îi sunt transmise bunuri care depăşesc cota ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească sau de altă natură.

La împărţirea proprietăţii comune a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sunt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.

Instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinând cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori.

La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor, datoriile comune se împart între ei proporţional cotelor-părţi ce le-au fost repartizate.

În cazul în care, în timpul procesului de divorț, unul dintre soți intenționat își micșorează averea, înstrăinează bunurile sale (autoturism, mijloace bănești din conturi etc)  aceste operațiuni ( tranzacții ) pot fi anulate pe ale judiciară dacă ne referim la bunuri sau în cazul mijloacelor bănești instanța poate dispune partajarea sumelor bănești care au fost scoase din conturi în timpul divorțului astfel încât soțul va  trebui să-I achite parte ace I se cuvine celuilalt soț în baza hotărârii judecătorești.

Bunurile procurate pentru copiii minori (îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite şcolare, instrumente muzicale, jucării etc.) se transmit gratuit soţului împreună cu care locuiesc copiii.

Depunerile făcute de soţi pe numele copiilor lor minori sunt proprietate a copiilor şi nu se iau în considerare la partaj.

Pentru împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor a căror căsătorie a fost desfăcută, se stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani.

Ce se întâmplă cu persoanele care nu s-au căsătorit, dar au locuit împreună zeci de ani, au copii, case, au pornit afaceri împreună, dar le-au înregistrat doar pe unul dintre ei

Legislația Republicii Moldova nu recunoaște instituția concubinajului și nici a logodnei, astfel încât în situația în care locuiți/coabitați de mulți ani împreună, aveți copii comuni ați construit imobile ( case, procurat apartamente) nu veți fi protejați de legislația dreptului familiei și astfel  unul din partenerii căsătoriei civile va fi supus riscului de a nu putea demonstra faptul aportului său egal la obținerea tuturor bunurilor în comun, fiind pus în situația să aducă probe pentru orice bun –autoturism, casă, conturi bancare – fapt care deseori este extrem de greu sau chiar imposibil de demonstrat.

Pentru mai multe detalii la acest capitol contactați avocatul aici. 

Autor: Sergiu Muntean

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente