Cum reacționează rmn la rezoluția privind retragerea trupelor rusești din R. Moldova și ce spun experții despre urmări
La 22 iunie 2018, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a votat rezoluția privind retragerea trupelor militare ruse de pe teritoriul R. Moldova din stânga Nistrului. Ulterior, așa-zisul Minister al Afacerilor Externe al regiunii transnistrene a venit cu o reacție în care spune că nici o decizie de a schimba formatul operațiunilor de menținere a păcii sub auspiciile Rusiei nu poate fi luată fără a se ține seama de opinia sa.
„În acest context, Ministerul Afacerilor Externe invită reprezentanții R. Moldova să-și concentreze eforturile asupra muncii active la masa negocierilor pentru a îmbunătăți viața oamenilor și a rezolva probleme practice specifice”, se spune în comunicatul emis de Ministerul Afacerilor Externe al rmn.
Pe de altă parte, expertul Oazu Nantoi spune că rezoluția adoptată de ONU nu va avea consecințe dacă nu se va schimba actuala guvernare. Totodată, despre reacția instituției de la Tiraspol, Oazu Nantoi a menționat că nu comentează spusele criminalilor, punctând că „locul lor este la pușcărie”.
„Fără schimbarea actualei guvernări, R. Moldova nu va face nimic. Pe de o parte, această rezoluție este un succes diplomatic, care însă în lipsa unei politici adecvate interne, a unei strategii naționale de soluționare a conflictului, se va transforma într-un bluf, va rămâne fără niciun fel de consecințe. Fără schimbarea actualei guvernări, noi nu putem miza pe soluționarea conflictului din raioanele de est ale R. Moldova”, spune Nantoi.
În aceeași ordine de idei, analistul Igor Boțan opinează că rezoluția s-a promovat mai mult cu scopul de a consolida triunghiul Chișinău-Kiev-Tbilisi.
„Trebuie să luăm în considerație că o rezoluție similară, în linii mari, a fost adoptată de ONU la 10 septembrie 2008, după războiul din Osetia. După anexarea Crimeei, rezoluții de acest gen au fost adoptate la cererea Ucrainei. Iată că R. Moldova se alătură și, în acest triunghi, este parte componentă, cam cu aceleași cerințe. Sigur că lucrurile sunt diferite în Georgia și Ucraina. (…) Contează foarte mult că solidare cu R. Moldova au fost țările UE și NATO. Țări foarte importante precum India și China s-au abținut, iar poziția Rusiei nu a fost susținută nici măcar de toate țările din Uniunea Economică Euroasiatică – Kazahstan și Kârgâzstan s-au abținut. Aceste lucruri sunt relevante din punct de vedere a atitudinilor față de această regiune”, susține Igor Boțan.
Analistul politic mai menționează că pentru a înțelege ce poate urma după adoptarea rezoluției, trebuie să ne uităm la cazurile inițiate de Georgia și Ucraina – „lucrurile au rămas practic neschimbate”.
„În privința regiunii transnistrene, noi înțelegem perfect că această rezoluție are doar caracter de recomandare, exercită anumite presiune politică, dar ea nu este obligatorie. (…) La summitul OSCE de la Porto din 2002, Rusia a obținut suportul SUA pentru ca problema retragerii trupelor din rmn să se înfăptuiască atunci când vor exista condiții propice pentru acest lucru. Acum, Rusia spune „dlor, atâta timp cât nu există condiții propice pentru retragerea trupelor, nu putem face acest lucru”. Iar transnistrenii imediat au sărit și au spus că nu vor asta. Condițiile popice depind de acceptul rmn și potrivit înțelegerii Cernomîrdin-Sangheli, retragerea va avea loc doar atunci când va fi definitivat statutul juridic al rmn. Așa cum rmn nici nu vrea să discute despre consultările privind statutul său juridic, ne dăm seama că soarta acestei rezoluții e să fie un fel de document de coagulare a Georgiei, Ucrainei și Moldovei, care au probleme similare în raport cu Federația Rusă și care doresc pe viitor să amintească comunității internaționale că au aceste probleme”, conchide Igor Boțan.
Juristul și expertul în problema transnistreană Alexandru Zubco se declară sceptic în privința unei posibile retrageri a trupelor militare din regiunea transnistreană și spune că Moldova poate încerca să facă ceva în acest sens doar pe căi diplomatice.
„Rezoluția ONU are efect obligatoriu. Și, în primul rând, este vorba de Federația Rusă. Asta înseamnă că Guvernul Federației Ruse, Ministerul rus de Externe ar trebui să vină cu un plan cu privire la retragerea trupelor către Moldova, Ucraina, Misiunea OSCE, cu titlu de mandat de coordonare și asistență, UE, dacă e nevoie de surse de finanțare. Deci, asta ar trebui să fie logica după care se acționează. Ce am văzut în timpul și după ședința de adoptare a rezoluției la ONU e o poziție negativă a Federației Ruse. Evident, poziția rmn, care e fidelă Federației Ruse, e aceeași și, evident, ei vor depune tot felul de impedimente, de la cele diplomatice, până la tehnice. Eu sunt sceptic cu privire la retragerea propriu-zisă a forțelor militare din zonă, pentru că sunt foarte multe nuanțe, detalii tehnice, factori politici, geopolitici, economici. Ca apărător al drepturilor omului, îmi vine greu să înțeleg cum va fi soluționat acest conflict. Moldova poate face ceva în acest sens doar pe căi diplomatice. Pe de altă parte, nu știu dacă Tiraspolul va permite vreodată să fie trimiși soldații ruși de acolo. Retragerea trupelor ar însemna pierderea presupusei statalități a acestei regiuni”, menționează Alexandru Zubco.
Azi, 25 iunie 2018, raportorul special al ONU, Michel Forst, a anunțat despre prima sa vizită oficială în R. Moldova, în perioada 25-29 iunie, pentru a evalua situația apărătorilor drepturilor omului și pentru a revizui eforturile, progresele și provocările statului în asigurarea protecției şi consolidării rolului lor. El va vizita Chișinăul și Tiraspolul.
Amintim că rezoluția privind retragerea trupelor militare ruse de pe teritoriul R. Moldova din stânga Nistrului a primit votul a 64 de state, 83 s-au abținut, iar 15 au votat contra. Prezentarea Rezoluției la ONU reprezintă o premieră diplomatică în istoria R. Moldova.
