În luna mai 2018, un grup de persoane cu probleme de sănătate mintală din Moldova a participat la Programul de instruire „Honest. Open. Proud – To erase stigma in mental illness” („Onest. Deschis. Demn – Să ștergem stigmatizarea în tulburările de sănătate mintală”), desfășurat în cadrul proiectului moldo-elvețian MENSANA. Ghidați de experta de la egal la egal Anita Hubner, beneficiarii au învățat strategii și tactici de a dezvălui în public experiența trăită – de la asumarea diagnosticului, până la povestirea procesului de recuperare prin care au trecut.
Cei de la trimbos.md au înregistrat, au descifrat textele cât mai aproape de versiunea audio originală și au rugat-o pe artista Natalia Gârbu să ilustreze fiecare poveste. Astfel, astăzi au onoarea să fie mesagerii a șase istorii intime, oneste și revelatorii pentru a înțelege situația persoanelor cu probleme de sănătate mintală din Moldova.
Mai jos vedeți a treia istorie din această categorie: Istoria Anei
„Bună ziua!
Mă numesc Ana și vreau să vă povestesc oleacă istoria mea.
Am crescut fără părinți. Mama mea a murit la naștere. Tatăl s-a dezis de mine. M-au înfiat niște rude.
Copilăria a trecut cu bine. Au fost și amintiri frumoase, și nu prea.
Problema mea a început după vârsta de 40 de ani.
Cu un an în urmă, am avut o traumă la mână, cu probleme la nervi. Nervul era încordat după traumă.
Aveam dureri mari și nu puteam dormi noaptea. Așa m-am ținut 2 luni. Dormeam doar câte o oră pe zi. Apoi am simțit că se întâmplă ceva cu mine, sunt anumite schimbări. Aveam îndoieli, simțeam frică, m-am izolat de societate.
Am decis că e nevoie să merg la un specialist. Doctorul m-a ascultat și mi-a pus un diagnostic destul de dur – ”stress ascuns”*. Dar m-a liniștit, mi-a zis că va fi bine. Am început tratamentul. Inițial, nu aveam încredere în sfaturile medicale. Citind mai multe informații, îmi veneau gânduri rele.
Datorită doctorului meu, psihologului, prietenilor, familiei, am găsit motivație și am ascultat recomandările specialiștilor. Dumnezeu mi-a dat putere și răbdare ca să trec prin acest necaz. Și îi sunt foarte recunoscătoare.
Mă gândeam că sunt oameni cu probleme și mai mari, dar continuă să trăiască și m-am întrebat: ”Oare eu nu voi putea să fac asta?” Mi-am răspuns că pot trece peste asta și am învins boala. Am început să trăiesc și să mă bucur de viață.
Nu mi s-a întâmplat să fiu insultată din cauza problemei mele sau să fiu ignorată. După această experiență, familia mea a devenit mai unită și mai apropiată. Și eu am devenit mai liniștită și nu atrag atenție asupra lucrurilor negative.”
*tulburare de anxietate (nota redactorului)
