Actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din orașul Bălți, cu experiență în actorie de 15 ani și peste 40 de roluri jucate, Ciprian Răcilă spune că-și adoră până la nebunie meseria și patria. După ce pe rând, a obținut categoria a II-a, a I-a, iar ulterior, categoria superioară, Ciprian a devenit regizor în 2010, iar în 2012 a fost desemnat Artist emerit al Republicii Moldova.
Ciprian a studiat Informatică și Limba engleză aplicată la Universitatea din Bălți. Totuși, viitorul actor a ales un alt drum în viață ulterior. „Am avut această profesie în sânge. Noi, împreună cu soția mea și prietenii mei, colegi, suntem copii teatrului, noi am fost născuți aici”, spune actorul.
Părinții au fost cei care au avut un impact major în formarea sa ca actor, deși inițial ei îl vedeau lucrând într-o bancă sau alt tip de oficiu. Tatăl său, Anatol Răcilă, la rândul lui, actor, regizor și Artist emerit al țării, i-a fost principalul critic, fiind un om direct care îi oferea părerea sa după fiecare spectacol jucat. Au mai fost și alți oameni, care l-au motivat, printre aceștia: Emilia Lupan, Ion Marcoci, Anatol Pânzaru, Mihai Volontir.
A jucat peste 40 de roluri
Ciprian a jucat până acum în peste 40 de roluri și spune că fiecare personaj are o poveste aparte: „Trebuie să știi cât mai multe despre personajul pe care îl joci, pentru a-ți juca rolul bine”, spune actorul. Printre personajele sale preferate sunt „Fantoma din Culise” din spectacolul „Orchestra”, „Arlechino”, „Ștefan – Vodă”.
Au fost și momente când actorul a fost nevoit să joace anumite roluri „care nu corespundeau cu sentința mea intelectuală”, însă actorul nu crede că acest lucru nu reprezintă un impediment. „Un actor care se stimează, se scaldă în roluri”, afirmă Ciprian. „El improvizează, joacă cu cuvintele, cu publicul, și primește satisfacția de a îndeplini acest rol.”
„Teatrul este locul fără mândrie și orgoliu prostesc”
La început de carieră, viitorul regizor a fost criticat de mai mulți oameni de cultură, actori cu nume mare, despre felul cum joacă pe scenă, ba chiar odată, acesta a fost dat afară din scenă pentru un rol jucat prost. Însă, anume aceste momente l-au și motivat să meargă mai departe, să demonstreze că poate să fie și el mai bun. „Teatrul este locul fără mândrie și orgoliu prostesc. Aici trebuie să fii tu, nu altcineva. Eu eram iarbă, nici nu știam cine-s eu, dar niciodată nu am ținut pică pe oamenii care m-au criticat, pentru că eu conștientizam faptul că încă nu sunt atât de bun și anume asta și m-a motivat să evoluez.”
Regizorul crede că simțul omenesc este cea mai importantă calitate pe care un actor trebuie să o aibă. La fel, el crede că talentul este important, dar fără muncă nu poate fi demonstrat. „Talentul rezidă în simțul măsurii. Atunci când exerciți un rol, trebuie să ții cont de măsură. Nu este necesar să exagerezi pe scenă, pentru că demonstrezi falsitate și neprofesionalism.”
Publicul este cel care taxează un spectacol, „acel factor care crează energia la un spectacol, și deseori aceasta nu este una pozitivă”. „E neplăcut atunci când joci un spectacol și în sală e gălăgie mare, iar publicul nu pare a fi interesat, însă atunci când te stimezi ca actor și ai demnitate, acest lucru nu mai este atât de important, atâta timp cât îți exerciți rolul bine.”
„Câteodată, din principiu întoarcem textul din spectacol”
Deseori, în timpul spectacolului, actorii mai uită cuvintele, și atunci: „Improvizăm. Noi foarte bine știm în fiecare spectacol despre ce este vorba. Eu știu unde vreau să ajung. Când văd că partenerul nu știe, întorc eu fraza, mă întreb sigur pe mine și ajungem până în final la acel subiect. Câteodată, din principiu întoarcem textul din spectacol pentru ca să-l facem mai interesant, mai atractiv pentru public, dar și pentru că am jucat același spectacol de mai mulți ani”.
Soția actorului, Irina Țăruș este și ea actriță. De aceea Ciprian spune că „să lucrezi cu soția în aceeași instituție culturală este perfect, fantastic. Noi ne-am iubit în mai mult de 18 spectacole, și unul dintre cele mai preferate rămâne a fi „Jocul de-a vacanța”.
„Dacă vrei să fii actor în Moldova, trebuie să fii cu adevărat bolnav de această profesie”
„Noi nu avem probleme cu publicul. Noi avem probleme cu banii. Statul nu ne apreciază la justa valoare. Mie, ca actor emerit al țării, regizor, mi-ar fi rușine să primesc un salariu mic, de aceea într-o conversație recentă cu prietenii mei am spus că: „Să lucrezi în Moldova ca actor, trebuie să fii cu adevărat bolnav de profesia asta”.
Nu vrea să plece din țară. „Am avut posibilitatea, dar aici e mormântul mamei, tatăl meu, familia mea, teatrul meu. Tind să cred că și în țara mea vor fi schimbări spre bine.”
„Cultura teatrală în Republica Moldova e în perioadă de renaștere”
„Cultura teatrală și publicul din Republica Moldova e în perioada de renaștere. Încercăm să ne reîntoarcem la acele valori din trecut când oamenii mai vizionau spectacole și se interesau de viața teatrului”, crede artistul.
Ciprian încurajează tinerii care vor să devină actori, spunându-le că trebuie să aibă curaj să încerce, iar pe parcurs, vor învăța tot ceea ce ține de această meserie.
Autoare: Nicoleta Pînzaru
