Politicienii care cumpără copii
Mâine e Ziua Internaţională a Copiilor şi unii dintre ei vor fi din nou exploataţi. În R. Moldova, cei mai mari exploatatori ai copiilor continuă a fi politicienii, în special cei aflaţi la putere.
Nu a existat campanie politică în acest stat, fără ca imaginea copiilor să nu fie exploatată în alegeri şi între scrutine. Deşi politicienii de top preferă să îşi ţină copiii în state europene, departe de glodul cronic şi de legumele cu pesticide din Moldova natală, ei nu se sinchisesc să expună copiii altora, mergând cu maşini de lux prin sate sărăcite, luând copiii altora în braţe, şi fabricându-şi sie sesiuni de imagine cu ceva cutii cu pomeni. Mai grav e că unii politicieni le dau copiilor bani, pentru unii copii fiind poate cei mai mulţi bani pe care i-au văzut în viaţă.
La 26 mai, posturile TV ale lui Vlad Plahotniuc au emis un reportaj în care se spune că mai mulţi pedagogi şi elevi de la Liceul „Boris Cazacu” din Nisporeni au primit premii băneşti valoroase. „Cu câte 10 mii de lei s-au ales şi cinci cei mai capabili elevi. Pe lângă asta, ei au fost eliberaţi şi de examenul de bacalaureat la franceză”, se spune în reportajul de la Canal 2. Deci, 5 elevi, calificaţi „mai capabili”, au primit câte 10.000 de lei, o sumă de bani foarte importantă, care ar constitui 2-3 salarii lunare ale învăţătorilor lor. E minunat, aceşti elevi ar putea să îşi procure cărţi, echipamente, sau chiar nişte haine, după necesitate. Dar, pe lângă soluţiile care ar acoperi unele probleme ale acestor elevi, aceşti bani generează mai multe dileme etice şi legale. Cine a decis care sunt cei mai capabili elevi din şcoală? Cum se măsoară capabilitatea elevilor? Ce capacitate are fundaţia la acest capitol? Şi cei care n-ar fi atât de capabili, o fi de vină ei? De ce a ales o fundaţie să ofere câte 10.000 de lei doar pentru 5 copii din Nisporeni? Şi cei de la Briceni, Vulcăneşti, Comrat nu ar fi la fel de capabili? Sau cei de la Sadova?
Da, şi copiii capabili de la Sadova au primit premii băneşti. Adică nu ştim dacă sunt neapărat capabili, dar sârguincioşi. În 2017, la 31 mai, preşedintele Igor Dodon a mers la Sadova și a oferit premii băneşti pentru „14 cei mai sârguincioşi elevi”. Care o fi standardul de sârguinţă al lui Dodon? O fi similar cu standardul de capabilitate al lui Plahotniuc? Şi sumele – o fi identice? Şi dacă sumele sunt diferite – e mai convenabil să fii sârguincios sau capabil? Şi ceilalţi elevi din alte câteva sute de şcoli din R.Moldova, dacă sunt şi ei „cei mai sârguincioşi”, de ce nu ar primi bani de la preşedintele Igor Dodon?
S-o fi practicând oare aşa evenimente în Elveţia, acolo unde învaţă copiii lui Plahotniuc? O fi venind liderii de partide la şcoală, în anii electorali, să împartă copiii în capabili-incapabili, sârguincioşi-nesârguincioşi, şi să le dea doar celor aleşi, după mintea şi inima de politician, câte un plic, făcându-şi şi câte o sesiune foto? Sau, o fi mergând alţi lideri de partide la şcoala din Chişinău, unde învaţă copiii lui Igor Dodon, ca să le dea plicuri şi să se filmeze pentru posturile TV pe care le deţin? Nu. Copiilor politicienilor nu li se întâmplă asta. De ce dar li se întâmplă celorlalţi copii, celor care nu au părinţi în sistem, în business, în elite?
Anterior, şi Constantin Ţuţu, da, campionul la bătăi ajuns deputat, a umblat cu plicurile prin şcoli. Apoi a mers prin sat cu cizme albe de cauciuc. Chiar dacă erau mari, el a preferat să le dea unor copii, cu care să îşi facă poze. Imediat după acel foto-reportaj jenant, Consiliul de Presă a emis un comunicat în care a declarat că aceste „acte de exploatare a imaginii copiilor în scop de promovare politică reprezintă încălcări grave ale legislaţiei care protejează drepturile copiilor”. Ulterior, avocata Poporului pentru Drepturile Copilului a confirmat abuzul, chemând „reprezentanţii partidelor, ai autorităţilor publice, ai instituţiilor media la corectitudine în abordările subiectelor legate de drepturile copilului”.
Ar fi fost corect ca după această declaraţie ministra Educaţiei, Monica Babuc, să ia act de recomandări şi să interzică politicienilor, inclusiv celor deghizaţi în fundaţii, umblatul cu plicurile şi cutiile prin şcoli. Dar, urmărind la TV să văd o declaraţie tranşantă privind drepturile egale ale copiilor, inclusiv capabili sau mai puţin sârguincioşi, am surprins-o pe ministra Babuc într-un dans al bucuriei, avându-l partener pe Vlad Plahotniuc.
Dar, cel mai mult, am aşteptat ca Monica Babuc să explice cum, de ce, în baza căror regulamente, au fost eliberaţi cei 5 copii de la Nisporeni de la BAC în ziua în care li s-au înmânat banii de la Plahotniuc? De ce ar trebui să salarizăm un ministru al Educaţiei, dacă până şi scutirile de la BAC sunt anunţate când vine plicul de la Edelweiss?
