În ziua primului tur al alegerilor locale atât în Capitală, cât și în alte regiuni din țară, #diez și-a propus să descopere cine au fost primarii care au cârmuit cândva Chișinăul și a pus accent pe cei mai longevivi în scaunul Primăriei, dar și pe cei mai actuali.
Municipiul Chișinău a avut în istoria sa 51 de primari, inclusiv doi interimari. Dintre aceștia, câteva persoane au deținut mau mult de două mandate. Printre cei care au avut cel mai lung termen sunt: Carol Schmidt – 26 de ani, Dimitrie Lovcinski – 14 ani, Dimitrie Mincu – 13 ani, Dorin Chirtoacă – 11 ani, Serafim Urechean – 11 ani și Iulian Levinschi – 9 ani.
Acum să analizăm cu ce reforme au contribuit cei mai longevivi primari ai Chișinăului:
Carol Schmidt
A fost primar în Chișinău în perioada anilor 1877-1903, având o contribuție enormă la modernizarea orașului și fiind considerat cel mai bun primar pe care l-a avut Chișinăul vreodată.
Carol Schmidt a contribuit la construirea capelei din cartierul Rîșcani și a câtorva case pentru invalizi (1877-1881). În perioada mandatului său au fost pavate străzi, a fost deschis un azil pentru pribegi (1899), s-a construit Amfiteatrul popular cu o sală de spectacole (1900), a fost dezvelit bustul lui Pușkin, au fost trase primele linii de tramvai (1881-1895), a fost construit primul apeduct și rețeaua de canalizare a orașului, s-a introdus iluminatul stradal, s-au construit numeroase edificii (Școala Reală (1886), Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani (1900), Muzeul de istorie a ținutului (1889), sediul actual al Primăriei (1901) etc.). De asemenea, potrivit Wikipedia, a fost inițiatorul deschiderii unui muzeu al școlilor, a Societății Muzicale Armonia și a școlii orășenești de Arte Plastice (1894, azi – Colegiul de arte plastice Alexandru Plămădeală).
Leopold Siţinschi
A fost primar în perioada 1904-1905, după demisia lui Carol Schmidt, când în capitală era o situație politică confuză, dar a fost ajutat de spiritul lui practic și relațiile din mediul intelectual.
Pe toată durata conducerii sale, precum se menționează în VipMagazin, a inițiat unele dintre cele mai importante construcții din oraș: Banca orașului (actuala Sală cu Orgă), Spitalul Militar, Pompieria și mai multe școli din Chișinău.
Ion T. Costin
Ion T. Costin a stat la conducerea Primăriei între anii 1938-1940, dar a fost unul dintre cei mai de vază primari, întrucât, în timp scurt a reușit să obțină fonduri pentru repararea drumurilor, pentru amenajarea grădinilor publice, a cimitirului eroilor de pe strada Armenească, pentru tipărirea unor cărți care reflectau trecutul istoric al Chișinăului. La fel, a fost primul primar care a decis să sărbătorească aniversarea orașului, cea de 500 de ani în anul 1936.
Nicolae Costin
Nicolae Costin este primul primar al Chișinăului după Proclamarea Independenței Republicii Moldova în anul 1990. Fiind în funcție în perioada 1990-1994, a contribuit la modificarea denumirii străzilor municipiului Chișinău cu un nume cu caracter național (Traian, Ștefan cel Mare, Milescu-Spătarul, Eminescu, Creangă, Mitropolitul Bănulescu-Bodoni, București, Calea Ieșilor etc.).
De asemenea, a contribuit, împreună cu ministerele din Republica Moldova, la deschiderea liceelor (român–englez „Mircea Eliade”, român–italian „Dante Alighieri”, român–francez „Gheorghe Asachi” și român–german „Mihail Kogălniceanu”), precum și a bibliotecilor, inclusiv Biblioteca „Onisifor Ghibu”, la redeschiderea bisericilor, inclusiv a Catedralei din centrul Chișinăului, la restaurarea monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău. Au fost instalate și dezvelite busturile clasicilor limbii române pe Aleea Clasicilor din Grădina publică „Ștefan cel Mare”. A susținut reînvierea tradițiilor legate de sărbătorile creștine (Paștele, Crăciunul), instaurarea tradiției sărbătoririi Zilei Independenței Republicii Moldova și Limbii române.
Serafim Urechean
Serafim Urechean, care a încercat să candideze la funcția de primar și anul acesta, spunând că „Gospodarul se întoarce”, a condus Chișinăul între anii 1994 și 2005. Sub conducerea lui, Chișinăul a cunoscut o schimbare, periferiile fiind transformate în orășele cu vile și în felul acesta capitala Moldovei a suportat mai bine criza economică a tranziției.
În calitate de Primar al municipiului Chișinău a susținut și a contribuit direct la organizarea mai multor forumuri și conferințe internaționale la Chișinău sub egida O.N.U., U.N.E.S.C.O., N.A.T.O., TACIS etc. De asemenea, este co-autor al monografiei: „Scientific and Technological Achievements Related to the Development of European Cities”, N.A.T.O. ASI Series. Vol. 9.
Vasile Ursu (28 aprilie 2005-25 ianuarie 2007) și Veaceslav Iordan (25 ianuarie-18 iunie 2007) au fost cei care l-au urmat pe Urechean. Veaceslav Iordan, în perioada sa de conducere, a coordonat soluționarea problemelor infrastructurii gospodăriei comunale, drumurilor, transportului, iluminatului public, serviciilor funerare, spațiilor verzi.
La alegerile locale din 3 iunie 2007, în scaunul Primăriei a ajuns Dorin Chirtoacă, pe atunci, un val de speranță pentru chișinăuieni. Veaceslav Iordan a obținut doar 27,62% din voturi, cu doar trei procente mai mult decât primul clasat Dorin Chirtoacă, iar în turul doi de scrutin din 17 iunie 2007, în condițiile coalizării majorității partidelor din opoziție împotriva sa, a obținut doar 38,83% din voturi și a pierdut alegerile.
Dorin Chirtoacă
Dorin Chirtoacă a fost în funcția de primar timp de 10 ani (2007-2018), și este cel mai tânăr candidat pe care l-a avut Chișinăul. Conducerea sa a stârnit diverse reacții în rândul chișinăuienilor, printre care sunt cei care îl susțin și apreciază reformele pe care le-a înfăptuit în Capitală și cei care zic că „Chirtoacă e de jină” și e factorul tuturor relelor din Chișinău.
Primari interimari în perioada lui Dorin Chirtoacă au fost: Nistor Grozavu, Silvia Radu și Ruslan Codreanu.
Iată lista în ordine crescătoare a primarilor orașului Chișinăului în perioada 1817-1990, 1990-2015:
*Între anii 1944-1989, primarii nu au fost aleși, ci numiți, din cauza activității regimului comunist, în timpul căruia orașul era condus de organizații de partid, sindicale și organizații de tip comsomolist.
