Într-o perioadă scurtă de timp, președintele Parlamentului, Andrian Candu, a recidivat în niște declarații care pot fi catalogate drept deranjante pentru relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană și alți parteneri de dezvoltare.
Dacă prima declarație a fost formulată astfel încât să poată fi înțeleasă și ca fiind adresată unei persoane concrete, eurodeputatul român Cristian Preda, în cel de-al doilea caz, au fost supuse unui atac frontal ONG-urile de media, care se bucură de încrederea și sprijinul partenerilor de dezvoltare. Speakerul a afirmat că acestea „nu fac altceva decât scriu proiecte, obțin finanțare din exterior și trebuie să consume acei bani”, știind foarte bine că finanțările la care se referă vin preponderent de la Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii. Privite împreună, făcute la distanță scurtă una de alta, declarațiile respective ar putea sugera și anumite simptome privind unele accente noi, eventual, viitoare, în relația cu unii actori interni, implicați în expertizarea agendei europene a guvernării, dar și, direct sau indirect, cu înșiși partenerii de dezvoltare.
Declarație scandaloasă combătută prin altă declarație scandaloasă
În acest context, trebuie revăzută și conotația primei declarații, făcute în data de 19 aprilie. S-ar putea ca, acum, să nu mai fie suficientă doar explicația pe care au dat-o anterior unii analiști de la Chișinău, potrivit cărora „Andrian Candu și-a scos masca de om educat”. Un politician de talia și experiența lui Andrian Candu nu a putut să nu înțeleagă că, numindu-l pe un eurodeputat „individ”, „care încearcă să intimideze, să șantajeze”, i-a atacat și pe ceilalți circa 0 sută de europdeputați, care au sprijinit rezoluția formulată de Cristian Preda referitoare la blocarea asistenței macrofinanciare pentru Republica Moldova, din cauza schimbării sistemului electoral. Este adevărat, că mai mulți eurodeputați, 170 în total, au respins rezoluția respectivă, dar diferența dintre cifra de 170 și 105 (inclusiv 11 care s-au abținut) nu este atât de evident în favoarea guvernării de la Chișinău ca aceasta să-și permită declarații dure sau chiar „scandaloase”, dreptul la care speakerul moldovean nu îl recunoaște europarlamentarului român nominalizat.
Cu „toporul războiului” asupra PPE
Mai degrabă, președintele Parlamentului a țintit în mod expres în fracțiunea pe care o reprezintă Cristian Preda în Parlamentul European, cea a Partidului Popular European, care deține cele mai multe mandate în forul legislativ european și șefia aproape a tuturor structurilor Uniunii Europene. Membrii acesteia au manifestat în mai multe rânduri atitudini critice în raport cu guvernarea de la Chișinău, sprijinind în același timp oponenții guvernării care fac parte din familia popularilor europeni – PAS, PPDA și PLDM. S-ar putea înțelege că Andrian Candu a arătat popularilor europeni „toporul războiului” în mod deliberat, pentru că, iarăși pornind de la experiența sa politică, nu putem admite că „l-a luat gura pe dinainte”, că nu a cântărit impactul declarațiilor sale în momentul când le-a făcut.
De fapt, speakerul Legislativului de la Chișinău a făcut exact ceea ce a făcut în aceleași zile un alt europarlamentar român, Maria Grapini, care a calificat inițiativa lui Cristian Preda referitoare la Republica Moldova drept „incredibilă”, „josnică”, „rușinoasă”. Dar doamna europarlamentar și-a făcut declarațiile de pe pozițiile politice ale fracțiunii sale, Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European și aceasta se încadrează perfect în logica luptei politice la nivelul forului european. Și domnul Candu ar fi avut dreptul la astfel de replici, dacă vorbea în numele Partidului Democrat, al cărui vicepreședinte este și care partid este membru asociat al Partidului Socialiștilor Europeni, cea de a doua formațiune după numărul de mandate în Parlamentul European. Însă Andrian Candu a vorbit în calitate de președinte al Parlamentului țării întregi și, în cel mai bun caz, a implicat țara, nefiresc, într-o dispută politică între fracțiunile Parlamentului European.
Supărat pe ong-urile de media pentru că au venit cu zurba la Parlament
Într-un caz „mai rău”, la figurat vorbind, Andrian Candu a pus piciorul pe „liniile roșii” ale relațiilor moldo-comunitare, pe care le-a trecut în mod evident, peste câteva zile, prin cea de a doua declarație a sa.
Într-un briefing de presă joi, 3 mai, speakerul a explicat de ce nu a ieșit să dialogheze cu participanții la Marșul Solidarității, organizat de mai multe ong-uri de media cu ocazia Zilei Internaționale a Libertății Presei: „Nu fac altceva decât scriu proiecte, obțin finanțare din exterior și trebuie să consume acei bani. Și s-au obișnuit ca în această zi a anului să organizeze proteste. Dar pe lângă a organiza un protest, mai bine ai veni și ai pune umărul și ai face ceva”.
Organizațiile neguvernamentale vizate au răspuns acestui atac, nejustificat, după părerea lor, printr-o declarație comună de presă, în care au abordat mai multe aspecte ale disputei inițiate de Adrian Candu, dar nu pe toate.
De exemplu, ong-iștii au respins acuzațiile de neimplicare, amintindu-i lui Andrian Candu un șir de acte legislative importante din domeniu apărute cu efortul societății civile: Legea privind accesul la informație, Legea privind libertatea de exprimare; Legea privind deetatizarea publicațiilor periodice publice etc. „Totodată, reprezentanții organizațiilor de media fac parte din Grupul de lucru pentru îmbunătățirea legislației mass-media, creat de Parlament, și se implică activ atât în ședințele acestui grup, cât și ale subgrupurilor, participând la elaborarea unor proiecte de legi și amendamente”, precizează semnatarii documentului.
Critici dure și aprecieri înalte la adresa acelorași ong-uri
Dar șeful Legislativului nu a avut nevoie să i se amintească de aceste lucruri, pentru că în multe dintre ele apare personal în rol de inițiator sau coordonator de activități comune cu societatea civilă. Respectiv, nu acesta este motivul adevărat al reacției sale impulsive în raport cu unii parteneri din societatea civilă pentru care cu doar câteva zile înainte de aceasta și-a exprimat în public aprecierea înaltă, în particular, pentru aportul la elaborarea noului Cod al Audiovizualului.
Declarația ong-urilor de media doar s-a apropiat, dar nu a dezvoltat, unul din posibilele motive reale ale afirmațiilor președintelui Parlamentului și nu s-a referit deloc la unele posibile ținte ale acestora: „În condițiile actuale, când pe piața media nu există concurență loială, când ne confruntăm în continuare cu fenomenul concentrării proprietăților în mass-media, cu monopolizarea pieței de publicitate, aceste proiecte sunt de importanță vitală pentru mass-media. În lipsa donatorilor externi, Republica Moldova nu ar mai avea decât presă de partid sau subordonată în totalitate politicienilor”, se spune în Declarație.
Atac la instituțiile partenerilor de dezvoltare
Și ong-urile de media, și anumite organe de presă se mențin pe linia de îndeplinire a sarcinilor statutare datorită granturilor oferite în cea mai mare parte de partenerii occidentali. Astfel, reproșul lui Andrian Candu se adresează direct finanțatorilor europeni și americani. Nu unor fracțiuni sau grupuri aparte de finanțatori, ca în cazul cu fracțiunile Parlamentului European, ci instituțiilor europene și americane oficiale împuternicite oficial cu astfel de activități.
Recidivă bicefală
În acest sens, recidiva din 3 mai 2018 a lui Andrian Candu are chiar două începuturi. Una noua, cea din 19 aprilie, amintită mai sus, dar și una mai veche, din anul trecut, când autoritățile au lansat ideea de interzicere a finanțării externe pentru organizațiile societății civile, implicate în formularea politicilor publice. Societatea civilă s-a opus categoric acestei idei, dar este de presupus că autoritățile au renunțat la ea în principal datorită a înșiși partenerilor de dezvoltare, care, repet, sunt și principalii finanțatori ai ong-urilor și ai altor actori implicați, în mod oficial și în mod obligatoriu pentru autoritățile moldovenești, în procesul de reformare, modernizare și europenizare a Republicii Moldova, deopotrivă cu autoritățile.
Locul și rolul legal al societății civile
Sprijinul oferit de către partenerii de dezvoltare ong-urilor are la bază nu criterii subiective, care pot fi interpretate sau influențate din afară, ci prevederi și scopuri legale, clare și obligatorii, inclusiv pentru guvernarea de la Chișinău ca parte semnatară a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. De exemplu, art. 33 stipulează că „trebuie încurajată implicarea actorilor relevanți, inclusiv a societății civile, în politicile de dezvoltare și reformele din Moldova…”. Art. 135: „Trebuie promovat un dialog și cooperarea între reprezentanții societății civile, care este parte integră a relației UE-Moldova. În particular, acest articol prevede: 1) asigurarea implicării societății civile în relația UE-Moldova, în mod concret în implementarea Acordului de Asociere; 2) asigurarea participării societății civile în procesul de luare a deciziilor, prin crearea unui dialog deschis, transparent și regulat între instituțiile publice și reprezentanții sectorului asociativ; 3) facilitarea procesului de construire și consolidare a societății civile prin sprijinirea activităților de advocacy, rețele formale și informale etc., dar și prin îmbunătățirea legislației cu privire la societatea civilă; 4) integrarea continuă a societății civile în procesul de adoptarea a politicilor publice din Moldova”. Sau art. 442-443: „Crearea Platformei Societății Civile pentru schimbarea de opinii, precum și formularea de recomandări către Consiliul de Asociere (organul superior în cadrul Acordului de Asociere) și transmiterea de informații către Comitetul Parlamentar de Asociere despre nivelul de implementare a Acordului de Asociere”.
Lista prevederilor poate fi continuată, dar este suficient și atât ca să înțelegem că suspectarea organizațiilor societății civile în care partenerii de dezvoltare au încredere de intenții și activități nedemne, constituie o acțiune neprietenească la adresa donatorilor occidentali.
Diferența dintre finanțarea din Vest și cea din Est
Acțiunea este și mai neprietenească dacă ținem cont de faptul că utilizează aceleași instrumente cu care operează oponenții cursului european al Republicii Moldova, care atacă anumite segmente ale societății civile din Moldova pentru ceea ce ei numesc „dependența de sacul cu bani din Occident”. Oponenții respectivi nu vor sau nu pot să înțeleagă că relațiile societății civile cu partenerii occidentali, pe de o parte, și cu autoritățile statului, pe de altă parte, sunt reglementate de actele legislative și normative, interne și externe, și sunt maximum de transparente. Spre deosebire de relațiile cu alți actori internaționali, care nici reglementate nu sunt și nici transparente, dacă acestea există. Iarăși, oponenții ar putea să aibă dreptul să nu înțeleagă această diferență, dar nu-i putem recunoaște un asemenea drept unui reprezentant marcant al guvernării sau chiar guvernării în ansamblu.
Lista neîncheiată a „simptomelor”
Spunem „guvernării în ansamblu” pentru că suntem obligați să credem în sinceritatea reprezentanților partidului de guvernământ care afirmă că deciziile se iau în echipă, de comun acord, și suntem în drept să ne așteptăm că acțiunile și declarațiile care se referă la partenerii de dezvoltare nu fac excepție.
Asupra căror simptome ale comportamentului ulterior poate indica „recidiva Candu” din zilele acestea?
– Revenirea la ideea interzicerii finanțării din exterior pentru ong-uri?
– Marginalizarea unor ong-uri incomode cu apropierea altora, mai flexibile?
– Marginalizarea ong-urilor de media, care reprezintă interesele presei, o parte din care, la rândul său, îi dă tot mai multă bătaie de cap guvernării?
– Excluderea societății civile din procesul de dialog cu partenerii de dezvoltare, cu monopolizarea prerogativelor pe exterior de către partidul de guvernământ, după modelul reconfigurării spectrului politic în interior?
– Forțarea mânii donatorilor/partenerilor occidentali pe segmentul finanțării ong-urilor pentru obținerea unor avantaje în alte domenii?
– Altceva?
Valeriu Vasilică, IPN
P.S. Din considerentele expuse mai sus, este greu să presupunem că „recidiva Candu” a fost o simplă eroare sau o simplă coincidență de circumstanțe. Dar, daca, totuși, a fost, nivelul înalt și experiența politică mare a președintelui Parlamentului ar putea fi demonstrate și prin recunoașterea greșelilor.