Într-o majoritate absolută, elevii din satele Moldovei sunt învățați în școli de profesori demult trecuți de vârsta de pensionare. Se întâmplă din cauza că, literalmente, tinerii refuză să meargă să predea în mediul rural. Salariile mici, condițiile de muncă inexistente și lipsa unei vieți sociale îi face fie să-și aleagă un post de muncă în Chișinău sau să-și contruiască o carieră în afara țării. Puținii tineri specialiști care ajung să se întoarcă în satele lor de baștină se confruntă cu un sistem vechi și cu profesori care refuză să accepte noile tendințe de predare în școli.
Marcela Tamașciuc este profesoară de limba engleză. După studii, a luat decizia de a se întoarce în satul ei de baștină. Spune că marea majoritate a elevilor sunt copii care cresc în grija bunicilor, iar lipsa părinților sau a unei persoane tinere în viața lor, i-a apropiat de ea. Visează să-i poată convinge pe profesorii „cu experiență” să accepte noi tehnici de predare și să scoată obiceiurile vechi, dar adânc înrădăcinate în școală.
Nu se plânge de salariu mic, dar ne spune că supraviețuiește datorită ajutorului primit de la stat, cu care își permite să-și aprovizioneze familia cu cărbune, lemne și să plătească facturile.
Vă invităm să o cunoașteți:
Acest material a fost realizat cu suportul OPEN Media Hub în cadrul unui proiect finanțat de Uniunea Europeană.
