Sofia Gabriela Cojocaru este o tânără de 28 ani din Bălți, pasionată de limbi străine, care la vârsta de 22 de ani a pornit să cucerească Franța. Chiar dacă are doar 28 de ani, Sofia are un background de experiență prestigios în domeniul locurilor de muncă. Până în prezent, tânăra a vizitat zeci de țări, și-a făcut sute de cunoscuți din toate colțurile lumii, dar a învățat să ducă și un mod de viață sănătos.
,,Mereu am tins să devin o personalitate integră și multilateral dezvoltată, fără ajutorul părinților sau a oricăror surse financiare. Dat fiind faptul că în Moldova probabilitatea de a deveni o persoană de succes, dar și a avea un venit bun este un lucru foarte greu de îndeplinit, din cauza sistemului corupt înrădăcinat aici, am decis să plec în Franța. În Moldova am absolvit Facultatea de Limbi Moderne, dar am considerat că sunt mai multe oportunități pentru tineri în Franța’’
Așadar, după ce a ajuns în Franța Sofia a absolvit un curs intensiv de limbă franceză, care a ajutat-o să se inițieze în procesul de studiu de acolo. Puțin mai târziu, a devenit studentă la una dintre cele mai prestigioase universități din lume – Sorbonne.
Primul job, cel de chelneriță
,,La Sorbonne, am absolvit ciclul de master I și II, în domeniul traducerilor financiare și juridice, în 3 limbi: franceză, engleză și rusă. Profesorii de aici sunt foarte lejeri. Aici, nu se valorizează notele pe care le primești, dar cunoștințele, pe care ulterior le poți aplica în practică. Studenții se caracterizează prin independență și dorință de cunoaște cât mai multe’’.
Nevoia de a supraviețui într-o țară europeană a obligat-o să-și caute un loc muncă. Primul job a fost cel de chelneriță, iar mai apoi a lucrat în calitate de agent informațional la Turnul Eifeel.
,,A fost o onoare pentru mine să lucrez zilnic la 300 de metri înălțime. Priveliștea din Turnul Eifeel este mai mult decât frumoasă. Lucrând acolo, am înțeles că sunt un om norocos. Chiar și așa, lucrurile nu sunt atât de simple cum par la prima vedere. Mediul de lucru aici era destul de stresant, mai ales când ai alerte de bombă, sau când oamenii vin aici cu ,,gânduri negre’’. În ciuda acestui fapt, este o experiență de neuitat, întrucât am cunoscut o mulțime de colegi din toate colțurile lumii, peste 200 la număr. Toți au fost receptivi, chiar și acum mai merg în vizită la ei’.’
Moldoveanca care a lucrat la Louvre
Muzeul Louvre este un alt loc de muncă unde a lucrat Sofia.
,,Prima întrebare pe care o adresează turiștii când vin la muzeu este: Unde este Mona Lisa? Păcat…Louvre-ul dispune de mii de capodopere care așteaptă a fi vizitate și au o istorie extraordinară de povestit. Am avut norocul să vizitez Louvre-ul atunci când nu era nici un turist, să am acces în culisele lui, unde nu toți au permisiunea de a intra. Mă simțeam după ce am cunoscut istoria acestui muzeu. Chiar și așa, nu am rezistat mai mult decât 2 luni la Louvre. Sunt o persoană foarte curioasă, mereu am setea de cunoștințe noi. De aceea, statul zilnic în picioare, așteptând pe cineva să se apropie pentru a avea o conversație – nu îmi este caracteristic”.
În prezent, după un număr semnificativ de joburi, proiecte, colaborări cu organizații internaționale, cu o experiență consistentă în domeniu de traduceri, interacțiunea cu oameni, comunicare, Sofia activează la o companie locală în calitate de gestionar de proiecte și traducere de breveturi.
,,Nu m-am așteptat să fie atât de greu să îmi găsesc un job cu diploma de la Sorbonne. Domeniul în care activez acum este unul foarte particular. Acesta reprezintă o proprietate particulară a clientului. Dacă cineva realizează o invenție, el are necesitatea de a o proteja, pentru a nu fi plagiat. Brevetul respectiv noi îl traducem pentru a fi exportat în diferite țări. În prezent, nu fac traducere, dar iau legătura directă cu clientul, adică sunt un intermediar între traducător și client. Mă ocup de verificarea și corectitudinea traducerii. Mă bucur că acum am un lucru stabil, cu un salariu care-mi poate asigura existența în Franța și nu dispun de ajutor material, ceea ce mă face să fiu o persoană independentă’’.
Chiar dacă are un grafic încărcat, Sofia reușește să ducă și un mod de viață sănătos.
,,Îmi place adrenalina. Aici în Franța particip la diferite competiții sportive, merg cu bicicleta. Îmi plac sporturile extremale, am și sărit cu parașuta ceva timp în urmă, iar deja de 9 luni am descoperit o nouă pasiune – dansul. Dansez Lindy-Hop, un dans al anilor 20, ceva asemănător cu jazz-ul. În general ador stilul anilor 20, îmi place să îmi aleg elemente de outfit corespunzător acestor ani”, spune tânăra.
Dacă e să abordăm tema gastronomiei franceze, Sofia sparge stereotipurile precum că francezii sunt foarte rafinați la acest subiect, preferând să guste doar din felurile de cașcaval și să mănânce doar salată și servind vin:
„Francezilor le place să mănânce bine și să bea mult vin”
,,Fiecare regiune a Franței are ceva specific. Francezilor le place să mănânce bine și să bea mult vin. Dacă afară e frig, ei mănâncă cașcaval ,,raclette”, un fel de cașcaval pe care îl topesc și îl mănâncă cu cartofi fierți, salată sau mezeluri. Tipurile de deserturi pe care le au francezii reprezintă o capodoperă națională. Deserturi, croissante, toate acestea sunt foarte gustoase”.
Călătoriile pentru ea, sunt un bun prilej de a-și reîncărca bateriile epuizate, de a cunoaște și interacționa cu oameni noi, de a afla despre culturi noi, și de a-și completa cunoștințele de cultură generală:
,,De când sunt în Franța am călătorit foarte mult, pentru că statul francez adoptă una dintre valorile corecte printre cetățeni, și anume, ai un salariu bun care îți permite să trăiești, să plătești gazda, să mănânci, să faci economie, dar și să ai o vacanță cu destinații corecte. Timp de 6 ani nu pot să dau un număr exact al călătoriilor realizate. Am fost în Spania, Italia, Malta, Grecia, Germania, Belgia, Norvegia, Anglia, Suedia, America, Lituania, Letonia. Am călătorit foarte mult, mai ales pe teritoriul Franței. Am decis să realizez un challenge în care mi-am pus drept scop să descopăr geografia și cultura Franței. Cel mai apropiat oraș al Franței pentru sufletul meu rămâne a fi – orașul Bordeaux. Un oraș cu o istorie extraordinară, cu oameni deschiși, iar țara care m-a impresionat foarte mult este totuși – Malta. O insulă extraordinară”.
„Vreau să las o urmă în istorie”
Sofia afirmă că persoana care a sprijinit-o întotdeauna a fost mama. O persoană cu 3 facultăți, un master și o carieră extraordinară pentru care o respectă foarte mult. Mama mereu i-a fost alături cu un sfat bun și o îndrumare bine cuvenită la timpul potrivit.
La întrebarea cine este Sofia-Gabriela Cojocaru în viitor, ea răspunde:
,,Vreau să cred că o să ajung o personalitate care va lăsa o urmă în istorie, poate nu cea globală, dar totuși în istoria mea și a neamului meu”, conchide tânăra.
Autor: Nicoleta Pînzaru
