Cine îi omoară pe jurnaliști
Devin cunoscute tot mai multe statistici lugubre, care dezvăluie numeroasele atacuri comise în întreaga lume asupra jurnaliştilor, pe parcursul anului trecut, 2017. Potrivit Organizaţiei Reporteri fără Frontiere, numărul jurnaliştilor asasinaţi în 2017 rămâne în continuare unul alarmant de mare, deşi s-ar fi redus cu 18% în raport cu 2016. Datele oficiale spun că au fost lichidaţi 65 de jurnalişti, mai nesigure pentru viaţă fiind zonele afectate de conflicte, de violenţe şi de războaie. În astfel de condiţii, în 2017, mai mulţi jurnalişti europeni au fost omorâţi pe când se aflau în misiuni profesionale în străinătate. Printre aceştia, francezul Stéphane Villeneuve, elveţianca Véronique Robert, jurnalista turcă Tuba Akyilmaz, uciși în Irak, şi britanica Mehmet Aksoy, omorâtă în Siria.
Şi Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor deţine date îngrijorătoare, cum ar fi cele care demonstrează că, de la 1990 încoace, în întreaga lume au fost asasinaţi 2.500 de jurnalişti.
De obicei, ştirile despre situaţia presei şi a jurnaliştilor ajung virale la sfârşit de aprilie – început de mai, când este marcată Ziua Mondială a Libertăţii Presei. În ajunul ediţiei din acest an, opinia publică revine la câteva cazuri zguduitoare care s-au produs în ultimul timp.
Presa aminteşte, oferind detalii, despre asasinarea, în octombrie 2017, a jurnalistei de investigaţii Daphne Caruana Galizia, după ce o bombă a fost plantată sub maşina ei. După asasinat, Parlamentul European, printr-o rezoluţie specială, şi-a manifestat îngrijorarea privind independenţa poliţiei şi cazurile de spălare de bani, înregistrate în Malta, unde îşi desfăşura activitatea jurnalista Daphne Caruana Galizia. Mai nou, aflăm că, până în iunie, comisarul european Vera Jourova va întreprinde o vizită în Malta, ca să analizeze mersul anchetei privind omorul jurnalistei. Deşi, în cazul acestui omor, trei persoane au fost puse sub acuzare, faptul că poliţia nu a identificat încă autorul asasinatului trezeşte îngrijorarea oficialilor europeni.
Alt caz readus în atenţia publică în aceste zile dedicate libertăţii presei în lume este cel al asasinării, în februarie 2018, a jurnalistului de investigaţie Jan Kuciak, de 27 de ani. Omorul a avut loc la domiciliul jurnalistului, care investiga cazuri de corupţie în care ar fi fost implicaţi demnitari de stat. Acest omor a generat mari proteste, iar premierul slovac a promis o recompensă de un milion de euro pentru orice informaţie care ar putea ajuta la identificarea responsabililor de această crimă. Sub presiunea protestatarilor au urmat demisii la nivel înalt, iar şapte suspecţi au fost reţinuţi, fiind eliberaţi la expirarea termenului legal de detenţie preventivă, de 48 de ore.
Acum câteva săptămâni, o veste neagră, tot despre omoruri, venea din Ecuador, unde trei angajaţi media, un reporter de 32 de ani, un fotoreporter de 45 de ani şi şoferul acestora, de 60 de ani, au fost răpiţi, după care împuşcaţi, în asasinare fiind implicată o grupare specializată în trafic de droguri.
În toate aceste rapoarte internaţionale, R. Moldova nu figurează cu date despre jurnalişti asasinaţi, dar, în schimb, este prezentă cu informaţii despre delimitarea libertăţilor, despre politizarea şi concentrarea mediilor de presă. Deşi, în R. Moldova, jurnaliştii nu au ajuns, deocamdată, victime ale asasinatelor la comandă, situaţia lor nu e deloc una simplă. Politicieni şi oligarhi, mafioţi şi interlopi, adică toţi cei cu bani, indiferent de originea acestora, îşi pot „cumpăra” oricând nişte jurnalişti, care să scrie şi să povestească doar ce vor, ce le place lor… Aşa, în viaţă fiind, jurnaliştilor le mor gândurile, ideile, aspiraţiile şi chiar cuvintele. Nu mor jurnaliştii, dar moare jurnalismul.
