Astăzi se împlinesc 115 ani de la pogromul din Chișinău asupra evreilor. Pogromul de la Chișinău din 1903 a avut loc în zilele de 6-8 aprilie 1903 împotriva populației evreiești. El a fost declanșat după ce ziarul antisemit în limba rusă „Bessarabeț” a relatat că un copil creștin de origine ucraineană, Mihail Râbacenko, a fost găsit mort la Dubăsari.
În cursul pogromului au fost asasinați 49 de evrei, circa 500 au fost răniți, circa 2000 de familii evreiești au rămas fără adăpost și 1500 de prăvălii și case de evrei au fost ruinate. Chișinău făcea în acea perioadă parte din Imperiul Rus.
Samuel Aroni este unicul supraviețuitor al ghetoului din Chișinău care și-a editat amintirile. În 1995, Universitatea din California a publicat în limba engleză cartea lui Aroni „Amintirile Holocaustului: Chișinău 1941-1944”. Până în prezent, cartea nu este tradusă nici în rusă și nici în română. Nu se vinde în Moldova. La biblioteca evreiască „Ițic Manger” poate fi găsită o copie xerox a originalului, scrie newsmaker.md.
Toți câți eram: părinții, fratele, bunica, unchiul, mătușa și sora ei – în dimineața de joi, 24 iulie 1941, am fost scoși afară din casa în care trăiam pe strada Mihai Viteazul 24. Ne-am îndreptat către casa bunelului pe linia tatei, Aaron-Iosif Cervinschi, pe strada general Averescu, 66. Peste câteva ore, au apărut doi soldați români care ne-au jefuit. Ne amenințau cu moartea, dar au plecat. Îmi amintesc bine gândurile. Aveam 14 ani și eram sigur că voi muri. Spre seară, de teama că soldații vor reveni, ne-am pornit spre teritoriul unde era creat ghetoul și am găsit o cameră pe strada Alexandru Vlăhuță, 19.
Mai târziu, în aceeași seară, soldații au revenit în casa bunelului meu, dar el a refuzat să plece. Soldații îl trăgeau de barba lui lungă și l-au adus la noul nostru loc de rai. În pofida a tot prin ce-a trecut, bunelul meu – un evreu foarte religios, a săvârșit noaptea târziu ritualul religios cuvenit. Era în preajma lunii noi evreiești Avr, 5701. Închid ochii și văd în întuneric imaginea mea, alături de bunelul care slăvea noua lună.
Ghetoul din Chișinău se întindea pe câteva cartiere. Acolo locuiau circa 11 000 evrei.
Pentru ghetou a fost aleasă o regiune a așa-zisului oraș „de jos”, populată predominant de evrei. Astăzi, la intrarea în ghetou este instalat un monument dedicat victimelor ghetoului, iar alături este o maternitate.
Pe harta actuală a Chișinăului ghetoul arată în felul următor.
Pogromul din Chișinău a marcat o cotitură în opinia publică evreiască. În urma lui a avut loc o nouă amplificare a valurilor de emigrație a evreilor din răsăritul Europei spre America, de asemenea o creștere a emigrației spre Palestina (Eretz Israel).
În S.U.A. a crescut motivația comunităților evreiești locale, o parte bună asimilate, apropiate de curentele reformat și conservativ, de a veni în ajutorul evreilor din Imperiul Rus și al emigrației acestora, în ciuda diferențelor de rit religios și culturale.
În urma pogromului de la Chișinău dr.Theodor Herzl, întemeietorul și conducătorul Organizației Sioniste, s-a convins de nevoia urgentă de a găsi un teritoriu destinat constituirii unui stat evreiesc, la nevoie chiar și în afara Palestinei, ca de exemplu, după cum suna o propunere britanică, în estul Africii – într-o regiune aflată azi pe teritoriul Ugandei și Kenyei, ceea ce s-a numit proiectul Uganda, pe care el l-a prezentat spre votare la al Șaselea congres sionist. Împotrivirea la abandonarea, chiar și temporară, a planului de întoarcere în Palestina, a venit, însa, tocmai din partea reprezentanților evreilor din Imperiul Rus.
