Ziua învierii lui Hristos este una dintre cele mai importante sărbători religioase. Dar ce fel de sărbătoare vine fără tradiții adunate de-a lungul timpului? Unele îndrăgite, altele ignorate sau chiar lăsate uitării din varii motive.

În continuare vă prezentăm topul a 15 tradiții în spațiul românesc, adunate de antropologi și sociologi din republica Moldova și România.

1.

Există un adevărat ritual al vopsirii ouălor. Dintre acestea unul se păstrează la icoană, pentru apărarea familiei de duhuri rele și stihiile naturii. Peste un an, oul este îngropat în fața pragului casei/al grajdului sau la strungă, unde se mulg oile. Ouăle fac parte și din ofrandele (jertfele) pentru morți. Acestea sunt alese la mijlocul postului mare –„niezu păreții, în ziua de Tânda. Femeile cată ouăle de bănuț, cele cu rod sunt puse sub cloșcă, cele fără rod se lasă pentru Paști”.

2.

Pasca este consumată în zilele de Paști de membrii familiei pentru revigorarea forţelor. Din pasca sfinţită se dă la păsări şi animale.

3.

Găina sfințită de Paști este considerată sacră. Sacre sunt considerate și oasele rămase. „Se sfințește o găină, oasele nu trebuie aruncate, se îngroapă sub treucă (vas din care mănâncă sau beau apă animalele). Oaspeții casei nu au parte de carne din găina sfințită. Doar cei ai casei au voie să mănânce din ea.

4.

Mielul fript se pregătește conform obiceiului descris în Vechiul Testament: „Jertfa arsă pe foc, întru miros de bună mireasmă Domnului”. Pentru creștini, mielul de lapte simbolizează animalul sacrificat cu ocazia Paștelui.

5.

Sarea sfinţită la Paşti se toarnă în fântână.

6.

Conform datinii, de sărbătorile mari ale anului: Anul Nou și Paște, oamenii trebuie să se îmbrace cu haine noi sau cel puțin cu cămașă nouă. De aici a apărut și zicalele „Paștele se face în coji de ouă și în haine nouă” sau „Omul sărac atunci face Paștele, când îmbracă haină nouă”.

7.

În trecut, oamenii ieșeau de Paște în sat să se dea în scrânciobul mare. Leagănul a prezentat un prilej ideal pentru împrietenirea tinerilor, intrând în strânsă legătură cu hora de la sărbători. În unele sate, invitatul fetelor mari la joc era urmat de datul în scrânciob, ceea ce însemna o treaptă nouă în pregătirile pentru mariaj. Totodată, scrânciobul concentra un simbolism religios, magic, cu semnificații distincte legate de primăvară și de întemeierea unei noi familii.

8.

În sâmbăta Paștilor,  gospodina casei trebuie să meargă cu mâinile pline de aluat și să le șteargă de pomi, care apoi vor rodi.

9.

Împreună cu inul, cânepa era cea mai importantă plantă textilă pentru români, beneficiind de o atenție deosebită în Moldova. Fetele și flăcăii băteau toaca în ziua de Paști, ca să aibă recoltă bună și cânepă să fie moale ca mătasea. În alte părți, cu același scop, fetele și nevestele trăgeau clopotul. De dragul unei recolte bine depuneau „eforturi” nu doar tinerii. Moșnegii și babele, de exemplu, se dădeau în scrânciob – „c’apu crești cânepa”.

10.

Sărutarea mâinii și gurii între maturi, în Postul Mare de dinaintea Paștilor, era interzisă.

11.

În a treia zi de Paști, conform vechii tradiții, sau și mai târziu dacă era secetă, fetițele umblau cu Paparuda prin sate și toată lumea ieșea pe la fântâni să le stropească cu apă în timp ce dansau și cântau, după care le răsplăteau cu bucate, ca să cheme ploaia.

12.

În trecut, comunitatea românească din nord-vestul Bulgariei se aduna a doua zi de Paști la o mănăstire ortodoxă foarte veche. Ei obișnuiau să danseze hora morții în amintirea tuturor tinerilor care au murit în anul precedent.

Bibliografie:

1. Tradiţii şi obiceiuri ale aromânilor din localitatea Camena, judeţul Tulcea, de Tănase Bujduveanu
2. Alimentația din s. Boldurești, Nisporeni (contribuții etnografice la monografia satului), de Maria Ciocanu
3. Ori te poartă cum ți-i vorba, ori vorbește cum ți-i portul (despre modalitățile de menținere a statutuui social în societatea tradițională), de Vera Buzilă
4. Tradiții și obiceiuri calendaristice din comuna Mileștii Mici, de protoiereul Manole Brihuneț
5. Salutul în practica etichetei tradiționale. Formularea problemelor de cercetare, de Varvara Buzilă
6. Prolegomene la jocurile cu măști, Lucian-Valeriu Lefter
7. Pomicultura din orașele Moldovei (sec. XVI-XVII) văzută din perspectiva istorică și etnografică, de Nicolae Dudnicenco
8. Fântânile în sistemul de valori al culturii populare, de Varvara Buzilă
9. Albotina – loc spiritual și reper identitar pentru românii timoceni din Bulgaria, de Emil Țârcomnicu