Această teorie a rezistat timp de 70 de ani, de aceea, mulţi cercetători o luau ca un dat, fără să îşi pună problema că ar exista şi o altă abordare.

Aşadar, într-un articol publicat recent în Scientific Reports, cercetătorii au mers împotriva curentului pentru a arăta că învăţarea este realizată de mai multe dendrite (proiecţiile ramificate ale neuronilor), similar cu mecanismul de învăţare atribuit sinapselor, scrie Phys.

„Noul proces descoperit în dendrite are loc la o rată mult mai rapidă decât în vechiul scenariu, care sugera că asimilarea informaţiei are loc doar în sinapse. În acest nou proces dendritic, există câţiva parametri adaptativi per neuron, comparativ cu mii de de părţi minuscule şi senzitive din scenariul sinaptic”, a precizat Kanter.

Noul scenariu sugerează că învăţarea are loc în câteva dendrite care sunt mai apropiate de neuron. Este şi logic, întrucât este mai eficient pentru neuron să estimeze semnalele pe care le primeşte într-o zonă mai apropiată de unitatea sa computaţională (corpul celulei şi nucleul).

O altă descoperire importantă a studiului este aceea că sinapsele slabe, care ar fi nesemnificative deşi alcătuiesc cea mai mare parte a sinapselor din creierul nostru, joacă un rol important în dinamica creierului nostru. Acestea induc oscilaţii ale parametrilor de învăţare, astfel nefiind vorba de extreme fixe precum în modelul anterior.

Descoperirea poate avea implicaţii majore. Noul model are loc în alte zone ale creierului şi cere o reevaluare a tratamentelor actuale pentru diferite afecţiuni cerebrale. Aşadar, fraza populară că „neuronii care acţionează împreună se leagă între ei”, rezumată de ipoteza veche de 70 de ani a lui Donald Hebb trebuie rescrisă.