Acesta s-a adresat la Ambadasa Republicii Moldova în Portugalia unde a aflat că, în baza unei cereri depuse de mama sa, a fost declarat decedat. Acesta a indicat că nu se poate prezenta în fața instanței din cauza lipsei actelor de identitate. La fel, acesta a precizat că nu și le poate perfecta, deoarece a fost declarat decedat.
În cerere a mai indicat că existența sa poate fi confirmată prin certificatul eliberat de către consilierul Ambasadei Republicii Moldova Republica Portugheză, în 2015. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) s-a reluat examinarea în fond a cauzei civile cu privire la declararea persoanei decedată, iar hotărârea instanței din 2013 prin care a fost decedat a fost anulată.
Mama bărbatului a depus apel și a solicitat casarea integrală a hotărârii instanței de fond, însă Curtea de Apel Chișinău a menținut decizia judecătoriei de fond. Instanța de apel a precizat că prima instanță a dat apreciere completă, obiectivă şi sub toate aspectele probelor, iar hotărârea este legală, întemeiată şi adoptată cu respectarea drepturilor şi intereselor legale a participanților la proces.
Mai mult, instanța de apel a reținut că temei pentru anularea hotărârii instanței de judecată, privind declararea persoanei decedate, constituie apariția ei la domiciliu sau depistarea locului aflării ei. În acest caz, instanțele de judecată au stabilit locul aflării bărbatului, fapt certificat de către consilierul Ambasadei Republicii Moldova în Republica Portugheză, care reprezintă un exercitat al puterii publice, iar până la proba contrarie, certificatul eliberat se prezumă a fi dovedit.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, mama bărbatului a depus recurs în care a cerut ca cererea fiului său să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.
Mai exact, a indicat că apariția fiului nu a fost dovedită cu probe veridice şi suficiente, iar instanța de judecată, la adoptarea hotărârii, s-a bazat doar pe un certificat neclar, care nu corespunde realității şi nu poate fi pus la baza unei hotărâri judecătorești.
Mai mult, femeia consideră că certificatul eliberat de către consilierul Ambasadei Republicii Moldova din Republica Portugheză este neîntemeiat şi ilegal deoarece în acesta nu este indicat în baza căror acte a fost identificat şi dacă aceste acte (cu termen expirat) au fost înregistrate în sistemul național de pașapoarte al Republicii Moldova.
Totodată, a menţionat că în certificat nu este indicat domiciliul unde s-ar fi aflat fiul, în cazul în care acesta cu adevărat acesta ar fi fost pe teritoriul Republicii Portugalia, şi dacă persoana care s-a adresat este într-adevăr cine spune și nu o altă persoană. Mai mult decât atât, în motivarea recursului se spune că semnătura din numele fiului său, aplicată pe mandatul avocatului, nu corespunde cu semnătura aplicată personal de el la eliberarea pe numele lui a buletinului de identitate.
În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție a ajuns la concluzia că acesta este inadmisibil, precizând că argumentele invocate în cererea de recurs nu constituie temei de casare a deciziei.
Potrivit Codului civil, o persoana poate fi declarată decedată prin hotărâre a instanţei de judecată dacă timp de trei ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după șase luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune că a decedat în urma unui anumit accident. Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărârea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. Dacă o persoană dispărută în împrejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat în urma unui accident este declarată decedată, instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate. Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat.
Totuși, în cazul apariţiei sau descoperirii locului de aflare a persoanei declarate decedată, instanţa de judecată anulează hotărârea privind declararea decesului ei. Independent de momentul apariţiei sale, persoana declarată decedată poate cere de la oricare altă persoană să-i restituie bunurile care s-au păstrat şi care au trecut cu titlu gratuit la aceasta după declararea decesului său. Dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să restituie bunurile dacă nu se dovedeşte că la data obținerii lor ştia că cel declarat decedat este în viaţă. Dacă bunurile nu s-au păstrat, dobânditorul de rea-credinţă este obligat să restituie valoarea lor. Dacă bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat şi au fost vândute, după anularea hotărârii de declarare a decesului persoanei i se restituie suma realizată din vânzarea bunurilor.
