Votul din 2016 și speranțele fragile din 2018
Amintirile despre evenimentele deja trăite nu ne părăsesc. Apar în diverse momente. Fie că se apropie vreun eveniment relevant, iar gândurile ne trezesc amintirile, fie că discutăm cu prietenii sau cu persoane care au fost parte a acelor evenimente, sau vorbim cu alţii, care vor să audă ce şi cum a fost. Azi mi-am reamintit de anul 2016, luna noiembrie, perioada alegerilor din R. Moldova. A fost un an greu pentru istoria Canadei, un an de criză, după care mulţi au rămas fără un loc de muncă. În acest concurs de circumstanţe mă aflam şi eu. Atunci mi-am asumat statutul de casnică. Pentru că eram casnică, îmi apăruse timp pentru alte activităţi.
Nimeni nu este perfect, dar contează extrem de mult încrederea că ceea ce realizezi nu e o risipă totală de resurse: bani, timp, efort, emoţii. Dacă facem un calcul, cât şi ce ne ia viaţa în fiecare zi, sau ce ne oferă, constatăm că partea materială, de fapt, nu are cel mai benefic impact asupra stării noastre spirituale. Banii, desigur, sunt importanţi, îţi fac zilele mai uşoare, dar şi mai grele uneori. Cred că acest factor a fost luat în considerare de moldovenii de aici, din Calgary, când au decis că societatea rămasă acasă, dispusă să schimbe lucrurile în bine, are nevoie de ajutorul nostru, şi dacă e posibil să ajutăm, atunci – să o facem! Soluţia, dar mai cu seamă acceptarea acesteia, a fost una îndrăzneaţă, neavând o secţie de votare în apropiere. S-o fi gândit, de ce să o avem? Pentru 5-7 sute de oameni cu drept de vot, s-ar fi irosit resursele statului, care şi aşa e în criză de când mă ştiu.
Din aceste şi alte motive, mobilizarea, despre care s-a vorbit pretutindeni, nu a lipsit şi în partea de vest a Canadei. Am fost printre iniţiatorii mobilizării cetăţenilor moldoveni din Calgary şi nu regret. Am promovat mobilizarea, apelând la cunoscuţii şi prietenii de aici. Am avut întâlniri, am făcut poze cu tricolorul fluturând prin parcuri, am înregistrat videouri şi am susţinut diaspora, dar i-am şi invitat pe toţi cei de acasă să meargă la vot, să ia o decizie corectă. Apoi, am parcurs 1100 km pentru a beneficia de dreptul la vot. Seattle, Washington în SUA au fost gazda de o jumătate de noapte şi o jumătate de zi pentru caravana mea de luptători.
Singurul meu regret e că am sacrificat concertul celor de la Gândul Mâţei, care au evoluat în Calgary exact în seara călătoriei noastre spre Seattle. Am călătorit cu mare drag spre Seattle, şase persoane, oferind loc prietenilor care fie au cetăţenie canadiană, fie au luat viza pentru SUA, care tot costă, plus că a fost nevoie şi de timp. Şase persoane erau doar în maşina mea. Pe lângă noi, caravana a avut un număr mare de automobile pentru o zi, în care am trecut ambele părţi ale unui hotar dintre două state.
Poate statul R. Moldova va fi mai pregătit de această dată. Partea de vest a Canadei, şi anume provinciile Alberta, British Columbia şi Saskachewan, sunt în proces de colectare de semnături pentru cererea de deschidere a unei secţii de vot la Calgary.
Lilia Sturza, Canada
