„Legenda Mărţişorului” şi umorul lui Ion Creangă la Paris

„Legenda Mărţişorului” a reunit părinţi, bunici şi copilaşi la un spectacol inedit de la Paris. În perioada 19-25 februarie, anul curent, pe scena centrului cultural Mandapa, Victoria Ştefaniuc, artistă din R. Moldova pasionată de păpuşi, a adunat marionetele într-un spectacol deosebit. „Legenda Mărţişorului” (care în franceză sună „Le dragon et le port bonheur”) reamintindu-le conaţionalilor noştri despre frumoasele tradiţii de la începutul primăverii şi prezentându-le străinilor una dintre cele mai mari mândrii ale neamului nostru. Deşi nu este la primul său spectacol, Victoria Ştefaniuc a avut emoţii deosebite. Am reuşit să discut cu artista mai multe despre spectacol.

— De unde vine pasiunea dvs. pentru teatrul de păpuşi?

–Vin dintr-o familie de păpuşari. Tatăl meu a fondat Teatru de păpuşi municipal naţional „Guguţă”. De mică eram pe scenă, fiind pasionată de păpuşi. Îmi amintesc cum, după ore, mergeam la teatru şi îmi făceam temele acolo, lângă mama şi tata, care erau actori. Mai târziu, am început să scriu o teză împreună cu regretatul Veniamin Apostol. După un an de muncă, mi-am dat seama că literatura din biblioteci nu este obiectivă. Era un limbaj influenţat mai mult de Partidul Comunist de atunci. Dl Apostol mi-a sugerat să plec din Moldova, să iau distanţă, dacă vreau să scriu o teză obiectivă. Am obţinut o bursă a guvernului francez. Am venit la Sorbona şi am făcut o teză despre politica şi estetica teatrului de păpuşi în Moldova. Deja ajunsă în Franţa, am înţeles că un păpuşar poate fi polivalent. Este un artizan. El poate crea ceea ce, în Moldova, e limitat. Aici avem pe scenă tehnicieni, regizori de lumină. În Franţa, păpuşarul îşi confecţionează singur păpuşa, îşi scrie propriul scenariu, după cum şi-l imaginează, punând tot sufletul. În Franţa, concurenţa e mare. Sunt speclacole din Africa, din Vietnam, Japonia. Trebuie să convingi publicul să vină la spectacolul tău. În cele din urmă, am rămas aici, în lumea culturală europeană, care m-a învăţat foarte multe lucruri. De când am venit, de prin 2000, am jucat „Degeţica” de Andersen. Nu a prea a mers, pentru că este prea tristă. Aici, tristeţea nu-i prea apreciată. Imediat, am schimbat repertoriul şi am pus în scenă „Fata babei şi fata moşneagului” de Ion Creangă. A mers fenomenal, fiind pe înţelesul tuturor. Umorul lui Creangă e gustat de orice naţionalitate. Până acum, am patru creaţii. Ultima este „Legenda Mărţişorului ”. Nimeni încă nu a pus-o în scenă. Voiam, totuşi, lumea să o afle, pentru că e frumoasă, poetică.

— Cum aţi adaptat legenda ca să fie pe înţelesul tuturor?

–Când scriu un scenariu, îl arăt francezilor – oamenilor de cultură, literaţilor, ca să-mi zică ei, dacă e acceptabil sau nu. Franţa impune multe reguli, precum respectul faţă de copil, faţă de orice personalitate. Deoarece persistă riscul terorismului, sunt întreprinse acţiuni de combatere a oricărei agresiuni. Din spectacol am omis buzduganul, care este o armă. Sângele l-am înlocuit cu cărbune roşu. Sunt nişte elemente care nu pot fi prezentate în scenă.

— Care este publicul ţintă?

–Sunt deosebit de interesaţi copiii de la 3 la 7-8 ani. Vin clase de elevi de la şcoală. Mă bucur că şi părinţii, buneii care vin sunt fascinaţi de noi culturi. Deoarece textul e în franceză, e accesibil pentru tot publicul. Deseori, după spectacol, părinţii se apropie şi mă întreabă: „De ce purtaţi acest costum?”, „De unde putem procura un asemenea costum?”, „Ce semnifică acest element?”. Se arată interesaţi de cultura noastră. Totodată, îmi face deosebită plăcere că vin şi conaţionalii noştri cu copiii lor, ca să prelungească tradiţiile. La fel, se arată interesaţi şi funcţionarii de la Ambasada R. Moldova şi Ambasada României. Pentru mine e o onoare să îmi aflu pământenii alături.

* * *

În timpul spectacolului, mi-am amintit de copilărie

Într-una din zile, la spectacol, a fost prezent şi ambasadorul R. Moldova în Franţa, Emil Druc, care a menţionat că spectacolul prezintă interes nu doar pentru diasporă, ci şi pentru tot publicul francez. „Arta teatrală, ca şi toate celelalte genuri, după cum se ştie, nu cunoaşte frontiere etnice. Fiecare reprezentare scenică e o încercare atât pentru autorul piesei, cât şi pentru regizorul care o montează şi actorii interpreţi. În cazul de faţă, toate trei ipostaze sunt întruchipate de o singură persoană – actriţa Victoria Ştefaniuc, care semnează şi textul, şi regia, şi distribuţia, o sarcină pe care o realizează cu brio, excelând în fiecare din aceste ipostaze. Eforturile sale sunt răsplătite de reacţia vie a micilor spectatori, dar şi a celor maturi. Important pentru noi este că spectacolul face cunoscut publicului francez legendele legate de Mărţişor, mai ales în contextul înscrierii acestuia în Lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii”, a spus ambasadorul. Spectatorii, de la mic la mare, au fost captivaţi de legenda „Mărţişorului”. Cei străini l-au cunoscut, iar moldovenii plecaţi departe de casă şi-au amintit de frumoasele tradiţii de la începutul primăverii. Tatiana Verdeş-Ramirez a venit tocmai din sudul Franţei pentru acest spectacol. „Trăim la sudul Franţei şi am venit în vizită la Paris cu piciul de trei ani. Nu am ezitat niciun pic când am auzit că pot merge cu copilul la spectacolul „Legenda Mărţişorului”. Sunt nespus de bucuroasă că îi pot arăta fiului meu o părticică din obiceiurile noastre. În timpul spectacolului, mi-am amintit şi eu de copilărie. Am trăit împreună un moment special”, a menţionat Tatiana.

La ieşirea din sala de spectacole se aflau în vânzare mărţişoare. Atât copiii moldoveni, cât şi de alte origini şi-au prins cu mândrie la piept legendarul mărţişor.

Ecaterina ŢURCAN HACINA, Franţa