Sportiva Mariana Eșanu-Cherdivara, 25 ani, este eroina celei de-a treia istorii din cadrul campaniei „Tu știi că poți”. Este triplă campioană europeană, dublă campioană mondială și singura sportivă de lupte libere feminine din Moldova care a participat la Jocurile Olimpice de la Rio din 2016.
„Eu am știut că pot să ajung pe culmile succesului și să am rezultate frumoase. Sunt mândră de ele, deoarece nu oricine poate să le obțină. Am ajuns să fac lupte libere feminine când am văzut un anunț despre deschiderea unei săli de lupte la noi în sat. Fratele meu mai mic a mers primul la lupte și, văzând că el are ocupație, îi ziceam tatălui meu că vreau și eu să mă antrenez, la care el îmi spune: „Dacă nu sunt fete acolo, unde să te duci tu?”.
Ulterior, antrenorul a anunțat că primesc și fete la antrenamente și când a ajuns în sala sportivă erau deja vreo 20 de fete. Dintre toate, ea e singura care am ajuns la o astfel de performanță. Și cum la sate posibilitățile sunt mai mici, a mers la Călărași, unde l-a întâlnit pe antrenorul său, datorită căruia a ajuns la rezultatele actuale.
„Când mă antrenam cu băieții, ei deseori erau nemulțumiți că eu eram cea care câștiga. „Cum să câștige o fată?,” se întrebau ei. Am mai avut și momente când băieții plângeau din cauză că eu câștigam.
După ce am călcat prima dată salteaua la sala sportivă din Călărași, peste jumătate de an am mers la Campionatul European, unde eu, neștiind ce presupune aceasta și neavând nicio emoție, am luat primul loc la cadeți, la vârsta de 15 ani. Apoi am mers la Campionatul Mondial, care a avut loc la București, în 2011”, povestește tânăra sportivă.
O altă realizare a fost participarea la Jocurile Olimpice de la Rio în 2016, unde a fost singura participantă la lupte libere feminine din Republica Moldova și a obținut un rezultat foarte bun. S-a ales cu locul 11 din 22 cei mai buni sportivi din lume.
„Totuși au fost două momente în viața mea, pe care nu le voi uita vreodată. Primul a fost când am mers la un campionat în Ungaria. Pe atunci nu știam că port sub inima mea încă o inimă. Când luptam – simțeam că parcă sunt mai puternică, mă simțeam mai plină de energie. Apoi, când am revenit acasă și a trecut jumătate de lună, am aflat că sunt însărcinată. Aveam emoții foarte mari și nu știam cum să anunț antrenorul, dar el a avut, într-un final, o reacție foarte pozitivă. Tot el mi-a zis că voi reuși să am grijă de copil și să mă întorc în sport și că voi învăța să le combin.
Al doilea caz s-a întâmplat recent, în 2017. M-am gândit să iau o pauză de la sport și i-am zis soțului că este timpul să vină frățiorul fiicei noastre Andreea, pentru că eu îmi doresc să ajung și la Olimpiada de la Tokyo, din 2020. După câteva încercări eșuate, am decis să mă întorc la lupte, pentru că pierdeam timpul. Două luni m-am antrenat și am mers la Campionatul European de Seniori. Mă simțeam foarte bine, aveam energie, mă simțeam plină de speranțe și am obținut locul doi, unul dintre cele mai importante rezultate din cariera mea de sportivă. Când m-am întors acasă, peste două – trei zile am aflat că Mihăiță bate la ușă. Iarăși, nu știam că luptam în timp ce eram însărcinată”, spune Mariana.
În Republica Moldova nu este foarte ușor să aduci un rezultat mare, pentru că este nevoie de resurse pentru echipament, vitamine, cantonamente, pregătiri, dar asta reprezintă necesarul care să te aducă la un rezultat dorit. Totuși, eu sportiva nu s-a plâns niciodată, iar prietenii, familia și antrenorul au susținut-o mereu.
