[sondaj] Femeia, ruptă de la tradiții și statut
E primăvară. E zi de 8 Martie, la Chișinău, în R. Moldova și peste tot în lume. Pe toate continentele, este singura zi din an când e Sărbătoare. Toate cântecele lumii sunt cântate azi ei, Femeii, și poeții au schimbat nopțile pe dimineți de dragul Ei, și Soarele a răsărit azi mai devreme, și florile lumii au înflorit azi, toate, pentru Ele, Femeile: Femeile-mame, soții, iubite, surori, fiice, bunici, colege, profesoare…
Cum e să fii femeie în R. Moldova?
Ecaterina Mardarovici, Clubul politic al Femeilor 50×50
E complicat. Şi foarte trist. Femeia în R. Moldova s-a rupt de la tradiția şi statutul ei de cândva. Unde, când mai era să plece femeia de la casă la munci prin străinătate? Azi, majoritatea, din milionul plecat, sunt femei, care au lăsat familii, soţi, copii, părinţi. Femeile – şi cele plecate, şi care au rămas, şi-au luat pe seama lor toată povara casei. Există un segment foarte mic de femei care au un anumit statut în societate, restul… Intrați în orice piață agricolă din Chișinău să vedeţi în ce s-au transformat femeile. A ajuns femeia în R. Modova să nu mai vrea să nască: 1,3 naşteri, în medie, la o femeie, pentru că e imposibil să creşti un copil din ”contribuția” statului. Femeia în viață are nevoie, elementar, de claritate şi stabilitate. La noi stabilitatea e aproape de „0” şi claritatea, sub „0”. În condițiile ăstea, în care RM degradează ca stat, femeia nu mai are când se gândi la ea ca femeie.
Elena Şoimu Postolachi, deportată
Femeia, în toate timpurile, a fost cea mai cântată în cântece și versuri… Femeia e izvorul vieții pe pământ și trebuie prețuită și iubită în familie, protejată și ajutată de stat, ca să își facă misiunea de născătoare pe pământ și să nu își părăsească copiii, să plece la munci peste hotare pentru a-i întreține, din cauza că țărișoara asta e plină de nedreptate. Pentru mine e mai complicat să răspund la întrebarea Dvs, pentru că de la 10 ani, cei mai frumoși ani din viață mi i-a furat regimul comunist stalinist. Într-o singură noapte m-au făcut orfană de tată și da Țară. Am fost dusă în Siberia, unde am îndurat toate nevoile deportării. Și după moartea lui Stalin nu mi-a fost mai uşor, şi după reabilitare, pentru că nu ne-au despăgubit cu nimic și nu ne-au avut niciodată de oameni. Bucuria mea sunt cei trei copii, pe care i-am ajutat să facă studii şi să fie în rând cu lumea. Acum, la 87 de ani, lupt cu greutățile, dar mă bucur de viață. Că viaţa e de la Dumnezeu. Îmi doresc ca nepoții și strănepoții să aibă un viitor mai bun într-o altfel de ţară, în care omul să se simtă om, că aşa cum e azi nu se mai poate.
Evelina Parasca, psihologă
Femeile suntem diferite. Și fiecare simțim diferit cum e să fii femeie în R. Moldova. Dacă privesc Moldova din perspectiva unei vieți pașnice, fără războaie, ca femeie și mamă, am toată certitudinea să cred că a fi femeie în R. Moldova e un mare avantaj. Mă bucur că pot să-mi cresc copiii în pace și liniște. Dacă privesc Moldova ca o țară coruptă, condusă din umbră de un cardinal cenușiu, mă înspăimântă incertitudinile și perspectiva de viitor a copiilor mei. Dacă analizez propriile nevoi și dorințe cotidiene, ca femeie zic că nu e rău să trăiești în R. Moldova. Dar confortul meu nu-mi este oferit sau garantat de stat, această stare de confort se datorează lui – bărbatului de alături de mine, care și-a asumat responsabilitatea să împartă cu mine tot greul grijilor cotidiene. Confortul meu personal, însă, nu înseamnă și o stare perfectă a lucrurilor privind situația femeii în R.Moldova. Violența domestică, munca la negru, exodul, lipsurile sociale ele încă ne complică viața.
Tatiana Badan, primară, Selemet, Cimişlia
A fi femeie în R. Moldova nu e simplu. Și lucrurile de la o zi la alta se complică. Instabilitate, promisiuni multe și goale, venituri mici, cheltuieli mari, asistența socială infimă, locuri de muncă bine plătite – doar la alegeri. Pentru o femeie, care are și grijile casei, toate aceste lucruri sunt foarte stresante. Cu griji te culci, cu ele te scoli: casă, masă, grădiniță, scoală, grădină, serviciu… Zi la zi, ani la rând. Și lumea nu rezistă. Pleacă. Selemetul e un sat mare, așezat, cu două şcoli, grădiniţă, cu 4000 populaţie, dar dacă lumea nu are cu ce trăi, pleacă. Avem 1000 de oameni plecaţi. În ultimii 2-3 ani, cu familii cu tot. Femeile plecate revin, îşi iau copiii, soţii, pleacă și nasc alți copii acolo unde au condiții. Iată cum e să fii femeie în Moldova. Și nu e de vină lumea că pleacă, vina e a guvernării, că nu face condiții ca lumea să nu plece.
