Cetăţeni moldoveni printre victimele inundaţiilor din Franţa

Sute de cetăţeni moldoveni au rămas fără acoperiş deasupra capului în mijloc de iarnă. Ploile care s-au abătut în ultimul timp asupra Franţei au ridicat cu aproape patru metri apele râului Sena. În oraşul Villeneuve Saint Georges câteva cartiere din imediata apropiere a râului au fost inundate. Apa a intrat în subsoluri şi în garaje. Agenţii de securitate ai oraşului, poliţia şi pompierii au fost mobilizaţi pentru a distribui buletine pentru informarea locuitorilor zonei cu risc de inundaţii. Pe site-ul oficial al primăriei oraşului şi pe reţelele de socializare au fost distribuite informaţii privind nivelurile apei, cartierele afectate, iar locuitorii au fost sfătuiţi să părăsească zona.

De suferit au avut şi conaţionalii noştri care locuiau în rulote amplasate în zona de risc. Apa a intrat treptat, fără să cruţe lucrurile personale şi aparatele electrocasnice. La insistenţa agenţilor de securitate şi a poliţiştilor, locuitorii cartierelor afectate au părăsit zona. Unii au găsit un refugiu la rude sau prieteni, însă o bună parte din moldoveni au fost găzduiţi în trei şcoli puse la dispoziţie de primăria oraşului Villeneuve Saint Georges.

Angela se numără printre cei care au fost nevoiţi să părăsească rulota.

Angela, sinistrată

„Locuiam la caravane, adică într-o rulotă. Într-o seară, când m-am întors de la lucru, colocatara mea m-a anunţat că apa Senei se ridică tot mai mult şi că trebuie să părăsim teritoriul. Iar mai târziu au venit agenţii de securitate şi ne-au zis că trebuie să plecăm de urgenţă. Pentru că nu am rude pe aici, am fost nevoită să merg la una din şcolile pe care le-a propus primăria. Am văzut ce şcoală e mai aproape, am pus în genţi ce am putut duce în mâini şi am ieşit. Iată-ne aici de mai bine de trei săptămâni. Am primit un bilet pe care îl prezentăm la intrarea în sală. Ni s-a pus la dispoziţie câte un pat. Suntem hrăniţi de trei ori pe zi. Oricând putem servi ceai sau cafea. Avem baie, veceu. Ne putem uita la televizor. Vin mulţi oameni care au auzit de necazul nostru şi ne aduc haine, plăpumi, produse de igienă. Vreau să vă spun că se comportă foarte frumos cu noi. Se străduie mult să ne ajute. După cum nu avem nicio legătură cu ei, sunt foarte bravo”.

* * *

Tatiana e o tânără mămică pe care lipsurile de acasă au determinat-o acum şapte luni să îşi ia copiii şi să-şi urmeze soţul. Pentru început, tânăra familie locuia în rulotă, ca mai târziu, cu economiile făcute, să se mute la o casă. Însă planurile le-au fost date peste cap.

Tatiana, sinistrată

„Strada noastră este pe un loc mai înalt şi suntem ultimii la care a ajuns apa. Când poliţia ne-a scos din rulota în care locuiam, lumina se stinsese deja. Am plecat ultimii pentru că nu ştiam încotro s-o apucăm. Ne gândeam că o să ne fie foarte greu cu copii mici în sala de la şcoală. Dar e foarte bine. Au creat condiţii. Nu-i ca acasă, dar e bine. Pentru familiile cu copii, au fost puse la dispoziţie corturi chiar în sală, ca să fim mai izolaţi. Este şi un colţ pentru copii, amenajat cu jucării. Ne hrănesc de trei ori pe zi, iar între mese ne dau câte o gustare. Noi am venit doar cu hainele de pe noi şi cu actele în buzunar. Din rulote nu am putut recupera nimic. Aici ne-au dat prosoape, produse de igienă, haine pentru fiecare. Personalul de aici e foarte amabil. Le suntem recunoscători”.

* * *

De persoanele care au fost găzduite la şcolile din oraş se ocupă voluntarii. Au fost mobilizaţi membrii consiliului departamental, Crucea Roşie, membrii primăriei şi oamenii de rând care vor să întindă o mână de ajutor.

Primăria a pus la dispoziţie spaţiul locativ, iar departamentul asigură sinistraţii cu hrană. Oamenii care nu sunt indiferenţi faţă de situaţia celor care au avut de suferit în urma inundaţiilor aduc haine, încălţăminte, jucării şi cărţi pentru copii.

Patrick VILLEFRANCHE, consilier departamental

„Urmează să-mi petrec seara aici, benevol, lângă oamenii care sunt în dificultate. Aici sunt adăpostite 150 de persoane, din R. Moldova, România, Ucraina, iar eu şi colegii mei urmează să le servim cina. Ne-am înregistrat pe lista de voluntari şi ne-am repartizat în mai multe echipe, ca să putem asigura o prezenţă continuă. Este o echipă de dimineaţă, una după masă, alta seara şi pe parcursul nopţii. Noi servim mesele, spălăm, aranjăm. Dar mai avem echipe care asigură securitatea. La necesitate, sunt chemaţi medicii.
Sinistraţii pot rămâne aici până îşi vor găsi un adăpost sigur, până se vor retrage apele, dar, după toate probabilităţile, aceasta nu se va întâmpla mai devreme de o lună”.

Ecaterina ŢURCAN HACINA, Franţa