Oaspetele

Avem un oaspete! Un oaspete din Moldova! A sosit Bunicul pe meleagurile Canadei să ne viziteze, să serbăm Crăciunul, să petrecem anul vechi şi să-l întâlnim pe cel nou împreună.

Din prima clipă în Calgary, încă din aeroport, Bunicul nu găsea cuvinte pentru a descrie cât de mult îi place Canada. Până acum tot vorbeşte despre străzi curate (deşi tone de zăpadă au căzut recent peste Calgary), oameni binevoitori şi zâmbitori, reguli stricte, autostrăzi şi drumuri fără gropi şi noroi, despre cât de organizată este viaţa din jur, gândindu-se până şi la limita de viteză în preajma şcolilor, care e de până la 30 km pe oră…

De o lună, de când este la noi, Bunicul a avut norocul să vadă toată „splendoarea” Canadei şi să guste din viaţa unui canadian adevărat. Viaţa de iarnă plină de ninsori necontenite, fluctuaţii de temperaturi de la +18°C până la -38°C în decursul unei săptămâni. A participat cu noi la înfrumuseţarea bradului şi a casei cu lumini de Crăciun, a curăţat strada din faţa casei de zăpadă şi de gheţuş, a luat primele lecţii de reciclare şi deja cunoaşte care deşeuri în ce ladă de separare merg. A petrecut timpul cu nepoţeii, ducându-i şi aducându-i zilnic de la autobuzul şcolar, tot de la nepoţei a primit primele lecţii de engleză, a frecventat împreună cu ei lecţiile de înot şi schi. A mers şi la concertul Zdob şi Zdub, în Calgary. A mers cu noi la munte, unde am întâlnit Crăciunul cu prietenii la o masă întinsă, vegheaţi de bradul cu daruri de la Moş Crăciun.

La munte, Bunicul a rămas frapat de bazinele cu apă fierbinte sub cerul liber, unde te scalzi nestingherit la temperaturi de -20°C afară. Un alt fenomen pur canadian de care a rămas nespus de uimit Bunicul sunt podurile care leagă autostrăzile. Aceste poduri caracteristice Canadei, care protejează foarte mult flora şi fauna, au fost intenţionat construite pentru a permite vieţuitoarelor sălbatice din păduri de a trece de pe o parte a autostrăzii pe cealaltă fără să-şi pună viaţa în pericol (fapt rar întâlnit în Moldova pentru oameni, nemaivorbind de animale).

Dar ca să vezi, am primit şi noi o lecţie de la Bunic, ne-a învăţat să facem focul în cămin, căci nimeni nu ştie a o face mai bine decât el, care a practicat mult cu soba din sat. Ne-am ales şi cu nişte portrete făcute în creion de Bunicul, care-i extrem de bun la desenat.

Întrebat ce-i place cel mai mult în Canada, a spus că natura. Natura în Canada este diferită de a celorlalte ţări, aici găseşti munţi uriaşi, coline şi păşuni interminabile, râuri late, lacuri care iarna capătă un farmec deosebit. Bunicul nu se poate sătura de peisajele frumoase, tot rugând-o pe nepoţică să-i mai facă aici o poză şi acolo una.

Bunicul încă nu a plecat de la noi, i-a rămas încă o lună jumate pentru a mai explora Canada, ca apoi să-şi ia toate amintirile şi pozele acasă, la Criuleni, dar şi la Cernăuţi, şi să le arate şi să le povestească tuturor celor apropiaţi ce a văzut şi pe unde a fost. Păcat doar că Bunicuţa nu mai este, să vadă şi ea reuniunea familiei pe meleagul splendid al Canadei…

Violina Ahtemenciuc, Canada