Igor Dodon a pierdut meciul cu George Weah
Are 3 milioane de cetăţeni şi, în 2003, ieşea dintr-un război civil care a luat sute de mii de vieţi, a distrus economia şi a lăsat mii de oameni pe drumuri. În cei 14 ani de războaie, oamenii s-au deprins să trăiască în frică şi deznădejde. A urmat şi o epidemie crâncenă de Ebola, boală care a omorât peste 4.000 de oameni. În sărăcie, foamete, insalubritate, şansele de supravieţuire ale celor 4000 de victime au fost infime. Deşi departe de R. Moldova, nişte afinităţi din istoria curentă fac comparabile aceste două state.
Comparabile şi nu prea… Liberia, căci despre acest stat pornii vorba, a ajuns în ultimele zile în atenţia opiniei publice internaţionale nu doar din cauza ştirilor despre sărăcie, despre consecinţele războaielor sau a conflictelor rasiale. Astea sunt vechi, bine cunoscute deja. Noutatea adevărată e alta. Acum câteva zile, printr-un vot general, considerat democratic, şef de stat în Liberia era ales un fost fotbalist – George Weah. În urma turului doi de scrutin, acesta a acumulat 61,5% din voturile valabil exprimate. Astfel, la vârsta de 51 de ani, celebrul fotbalist, singurul african câştigător al Balonului de Aur, a devenit şeful unui stat măcinat de corupţie. Şi-a depus jurământul pe o arenă imensă de sport. Una dintre declaraţiile de reţinut, făcute de George Weah, a fost următoarea: „Uniţi, suntem siguri că reuşim ca naţiune. Divizaţi, suntem siguri că vom da greş”. Atacant celebru în fotbal, va trebui să se confrunte cu probleme greu de soluţionat, urmare a războaielor, conflictelor, maladiilor incurabile şi a foametei.
Prima decizie luată de noul şef de stat al Liberiei a fost cea legată de reducerea, cu 25% a salariului şi beneficiilor, pe fundalul economiei vulnerabile din ţara sa. Discursul în cadrul căruia şi-a anunţat decizia era intitulat Starea Republicii şi se referea la faptul că, în Liberia, „economia e la pământ, guvernul e la pământ, moneda naţională e în cădere liberă, inflaţia creşte, rata şomajului e cea mai mare din istorie şi rezervele străine sunt la cel mai scăzut nivel din istorie”.
Este adevărat, cele 25% din salariul de preşedinte nu ar putea redresa situaţia precară din ţara sa, dar, în aceste condiţii, iniţiativa, decizia, gestul ar putea fi de urmat pentru alţi înalţi demnitari.
În timp ce africanul George Weah vorbea despre unire, consolidare, despre şomaj şi disperare, renunţând la o parte a salariului său, pentru a le insufla optimism alegătorilor săi, la noi, şeful statului pleca într-o nouă vacanţă, la fel de scumpă ca şi cea din vara trecută, lăsând la rece promisiunile sale electorale.
Ziceam mai sus de comparabilitate. Cine dintre demnitarii de la noi o fi renunţat vreodată, aşa cum a procedat preşedintele Liberiei, la o parte considerabilă din salariu, cu gândul la săracii acestei lumi sau la economia ce se prăbuşeşte constant? Cine dintre demnitari a renunţat cândva la propriul confort, ca să se bucure de nişte condiţii mai bune de viaţă, acordate cetăţenilor acestui stat? Din păcate, niciun nume, din câte s-au perindat la guvernare într-un sfert de secol, nu am memorat.
Acum, când îl avem preşedinte pe Igor Dodon, omul care a ajuns la putere promiţând bunăstare, pentru a convinge lumea că se ţine de cuvânt, încearcă să iasă în lume cu nişte acţiuni filantropice, organizate din banii altora. La fel au procedat şi alţi preşedinţi de la noi, pentru care, imediat cum ajungeau în funcţie, filantropia devenea o onoare, chiar dacă aceasta nu însemna şi jertfă, şi sacrificiu.
