În opinia activistului civic, Victor Chironda, multă lume percepe prea îngust termenul „stradă pietonală”. Majoritatea celor care aud această sintagmă își imaginează o stradă îngustă, în centrul vechi al orașului, pavată acum 400 de ani cu granit și absolut închisă pentru automobile.
Este adevărat, așa străzi există. Dar există doar acolo unde istoria a fost binevoitoare cu centrul vechi al orașului, acesta fiind conservat și valorificat în calitate de atracție turistică, este de părere Chironda. Cum ar fi în Praga:
Sau acolo unde, din lipsă de cunoștințe și competențe, oamenii cheltuie bani pentru a copia nereușit străzile orașelor vechi:
Însă o stradă pietonală nu înseamnă numaidecât granit, felinare în stil retro și restricționarea accesului pentru automobile. O astfel de stradă poat fi amenajată și cu materiale și mobilier modern, iar pe ea pot circula automobile și transport public.
Shared spaces
Pentru a împăca capra cu varza, orașele moderne au dezvoltat și implementează cu succes proiectarea străzilor conform principiului „shared space”. Aceasta este o practică de design urban care presupune minimizarea separării fizice dintre diferite tipuri de utilizatori ai unei străzi prin eliminarea bordurilor și denivelărilor, prin marcarea suprafeței străzii și prin semne de circulație și semafoare speciale.
Mariahilferstraße
Una dintre străzile reconstruite recent conform acestui principiu este Mariahilferstraße din Viena. O stradă centrală, construită în secolul XIX, suferea tot mai des de ambuteiaje și trafic infernal. Orașul a decis transformarea acestei artere de trafic într-un spațiu calm și confortabil pentru pietoni.
Înainte:
După:
Însă strada nu a fost închisă totalmente pentru mașini. Accesul automobilelor și a transportului public este posibil, însă șoferii știu că ei nu mai au prioritate și trebuie să meargă foarte încet și să cedeze pietonilor și biciliștilor.
Desigur, majoritatea șoferilor știu că traversarea acestei străzi ia foarte mult timp și pur și simplu o evită. Dar asta e o metodă eficientă de a elimina traficul fără a interzice accesul automobilelor. Dacă chiar ai nevoie să treci cu mașina – nu te împiedică nimic.
Chiar și în Chișinău ar putea exista o asemenea stradă. Ba mai mult, există și un proiect foarte bun în acest sens.
Pietonala „31 august 1989”
Acum doi ani, în Chișinău a avut loc un concurs național de arhitectură și urbanism, în care specialiștii și-au expus opiniile despre pricipalele zone și monumente de istorie care merită să fie puse în valoare. Concursul pentru amenajarea zonei pietonale a fost inițiat de Ambasada Franței în Moldova și Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor. Desigur, au participat și reprezentanții Primăriei, dar primarul Chirtoacă și viceprimarul Grozavu au uitat a doua zi despre promisiunile făcute.
Cel mai bun proiect de amenajare a zonei protejate și a spațiului pietonal din str. 31 August 1989 a fost realizat de către un colectiv de autori tineri, compus din cinci arhitecți, un sociolog și un artist curator al proiectului.
Ei au propus amenajarea unui spațiu pietonal public, accesibil și incluziv, prin oferirea unui spațiu pietonal care în perspectivă ar putea avea un potențial de dezvoltare divers, așa încât, pe viitor să fie posibilă conectarea sa cu alte segmente pietonale până la edificarea unei reţele de străzi şi alei pietonale la nivelul întregului oraş.
Etapele de dezvoltare a străzii pietonale
Desigur, realizarea lui va necesita timp și bani, însă totul poate fi făcut pe etape. Primul pas ar fi elaborarea, în baza acestui proiect, a unui Plan Urbanistic Zonal și votarea lui în CMC. Existența unui PUZ pentru această zonă va pune punct tentativelor de acaparare a spațiilor publice din acest perimetru și va stimula agenții economici și insituțiile care au sedii aici să își adapteze nevoile la viziunea stabilită de autorități.
La etapa a doua ar putea fi testată reducerea accesului automobilelor în această zonă. Eliminarea parcărilor de pe trotuare, limitarea vitezei la 30 km/h, amenajarea mai multor treceri pietonale, amenajarea băncilor și organizarea evenimentelor (târguri, festivaluri, concerte). În cadrul acestei etape, specialiștii ar putea urmări și identifica zonele de conflict dintre automobile și pietoni, ar putea dezvolta trasee de ocolire, locuri de parcare alternative, ar calcula și monitoriza numărul automobilelor și pietonilor și patternurile de utilizare a spațiilor publice.
A treia etapă poate fi reconstrucția străzii, conform principiilor „sustainable safety” – ridicarea carosabilului la nivelul trotuarelor, lărgirea trotuarelor și crearea parcărilor în paralel, din contul unei benzi de carosabil, amenajarea stațiilor de transport public, plantarea copacilor noi și curățirea celor vechi.
A patra etapă ar fi eliminarea parcărilor în paralel, pavarea străzii în același stil, renovarea fațadelor, amenajarea iluminării și a mobilierului urban. Până la această etapă șoferii se vor obișnui că nu au prioritate în această zonă, iar pietonii vor ști că pot circula liber pe toată lățimea străzii. Așa spațiul repsectiv se va „pietonaliza” de la sine.
Întregul articol îl puteți citi pe blogul lui Victor Chironda.
