Maia Țaran: „Odată m-a bătut atât de tare, încât nu era loc viu pe mine”

„Taci. De ce taci? Înseamnă că ești vinovată.”

„Vorbești. De ce vorbești? Iar o s-o primești.”

„De multe ori aud: „Ești bună și tu! Dacă ești femeie, trebuie să rabzi!”. Eu nu înțeleg, dacă stai acasă, cu copiii, ai făcut totul – şi mâncare, și ordine, și tot, de ce să fii bătută și maltratată?”

Maia Țaran s-a căsătorit cu fostul său soț în 1997. În același an, s-a născut și prima lor fiică. Ea lucra la comisariatul militar, în Căușeni. El era militar. Ea aveam 19 ani, iar el – 21.

Prima lovitură a venit după nașterea primei fetițe. „Până atunci, mai ridica vocea, dar nu mă lovise niciodată. De multe ori o făcea fiind în stare de ebrietate. Când venea acasă, eu trebuia să-i curăț încălțămintea și pantalonii de glod. O dată, când am adus asta în discuție, m-a bătut atât de tare că nu a rămas loc viu pe fața mea. Am atâtea semne pe corp, încât uneori mi-e rușine. Unii mă întreabă dacă așa m-am născut. Iar eu ce pot să le răspund? Că doar nu m-am născut cu nasul strâmb și cu cicatrici pe față… ”, povesteşte Maia.

Citește continuarea reportajului pe REPORTAJE.MOLDOVA.ORG