De parcă am trăi în Statul Islamic al terorii, nu în Statul Oligarhic al stabilităţii.
La începutul lunii aprilie 2017 una din ştirile de senzaţie care a fost cât pe ce să şocheze opinia publică titra franc: „ O tentativă de asasinare a omului de afaceri moldovean Vlad Plahotniuc, preşedinte al Partidului Democrat din Moldova (PDM), a fost dejucată de forţele de ordine din Ucraina. Autorităţile de la Chişinău, care au organizat o conferinţă de presă, spun că atacul a fost comandat din Republica Moldova, iar preţul pus pe viaţa lui Vlad Plahotniuc a fost de 200 de mii de euro.”
Pentru că opinia publică din Statul Oligarhic este una atipică din cauza că realitatea domestică abundă aproape zilnic de faptul senzaţional servit pe o gradaţie sentimentală cuprinsă între grav şi grotesc, reacţia la ştirea asasinatului pus la cale şi dejucat eroic de „autorităţile de la Chişinău” a fost cu totul atipică şi ea. Lumea nu s-a îngrozit şi nu a leşinat nimeni la auzul că cineva laş a vrut cumva banditeşte să-l asasineze pe milostivul lider PD şi ayatollahul RM, Plahotniuc. Rumoarea ieşită valuri din piepturile moldovenilor aidoma unui vuiet de cutremur, de gradul 7 pe scara Rihter nu căina biata persoană, ţinta diafană a atentatului. Moldovenii s-au scandalizat de preţul infim al afacerii criminale. „Numai 200 de mii!? Pentru cel care învârte în jurul degetului un stat şi pune zilnic pe foc miliarde !? Prea puţin, e o farsă. Nu credem!” În felul acesta senzaţia s-a şters şi a trecut treptat din grav în derizoriu. Noroc de „autorităţile de la Chişinău” care au grijă să apară periodic în conferinţe de presă cu „detalii noi” ca să menţină la nivelul cuvenit atenţia în jurul senzaţionalului subiect.
Nu trece mult timp şi spre sfârşit de vară presa vine să tulbure stabilitatea cu altă ştire în care alt asasinat este subiect de senzaţie: „Preşedintele Partidului Democrat din Moldova Vladimir Plahotniuc ar fi cercetat de Comitetul de Anchetă al Federaţiei Ruse pentru crearea unui grup infracţional care ar fi avut drept scop asasinarea lui Renato Usatîi.”
Observaţi? Personajul-ţintă al primului atentat dejucat spre fericirea noastră apare el însuşi în postura de ofertant în asasinarea altui personaj diafan al realităţii noastre politice. Calitatea de denunţător şi-au asumat-o de data aceasta autorităţile de la Moscova, vădit deranjate de faptul că doi cetăţeni ai Federaţiei Ruse, Usatâi şi Plahotniuc, se urăsc într-atât, încât au ajuns să pună la cale „crearea unui grup infracţional care ar fi avut drept scop asasinarea…”
Dar lucrurile oribile pe tema asasinatelor nu se opresc aici. În târzie toamnă altă sursă de presă vine să bulverseze armonia social-politică în Statul Oligarhic: „Oligarhul Vladimir Plahotniuc este cel care a comandat asasinarea bancherului rus Gherman Gorbunţov. Dezvăluirea îi aparţine însuşi asasinului plătit de şeful PD, interlopul moldovean Vitalie Proca, care a oferit un interviu în exclusivitate pentru Jurnal TV.”
Cunoscător în materie de relaţii dintre personaje speciale de tipul celor care ofertează ori execută asasinate, ca făcând parte din cercul lor de interese, preşedintele roşu Dodon vine să ne lămurească, deja în noul an, cum stau de fapt lucrurile: „Plahotniuc în 2014 ar fi vrut să îl asasineze pe Usatîi. Straniu. Dar de ce în 2015 Plahotniuc i-a permis lui Usatîi să vină la Chişinău, i-a înregistrat partidul în două săptămâni, i-a închis toate dosarele penale, a participat la alegerile locale. Ceva nu se leagă.”
Ceva nu se leagă, zicem şi noi. Tare mai seamănă a bulibăşeală întreg spectacolul acesta cu asasinatele. Bulibăşeală în sensul că rostul adevărat al vânturării lui prin faţa ochilor speriaţi ai bietului cetăţean este să-l dezbată de la gândul lui cel mare: „Unde naibii s-o fi ascuns blestematul cela de Miliard de-l caută krolii şi procurorii atâţia ani şi nu dau de el?”
Un gând prostesc şi de nimic, parcă ar zice manipulatorii, pentru că ceea ce vrem noi să obţinem este să vă facem să uitaţi de Miliard şi să vi se facă milă de victima relelor, făcătorul de bine şi dătătorul de spectacole pe gratis, Vlad Plahotniuc şi partidul lui.
Ceea ce se poate deduce însă la modul serios din epatarea mediatică a asasinatelor ca subiect cotidian al vieţii şi al relaţiilor dintre figuri importante ale eşalonului politic superior al statului Republica Moldova, este că fenomenul apare drept un indiciu fidel al decadenţei reale al acestui mediu al politicului în gangsterism*.
Termen mai exact care să exprime esenţa fenomenului nu există.
Iar prezenţa constantă, invariabilă şi permanentă în comunicatele referitoare la asasinate a numelui conducătorului politic real al Republicii Moldova ne vorbeşte despre adevărata tragedie a acestui stat şi a cetăţenilor lui în anul în care sunt prevăzute alegeri parlamentare generale.
Ori, gangsterismul la putere nu are altă deprindere decât suprimarea, asasinarea, dacă vreţi, a democraţiei, sau a aceea ce a mai rămas din ea, în Republica Moldova.
Jurnal.md
