Între timp, cu o săptămână înainte, la summitul Parteneriatului estic, UE a fost de acord să ofere Moldovei asistenţa macrofinanciară în valoare de 100 de milioane de euro. Din păcate, este prea posibil ca guvernul moldovean să aibă aceeaşi cale pe care a avut-o Kievul, spunând cu voce tare intenţia sa de a adopta reforme profunde şi cuprinzătoare, evitând, în realitate, orice schimbări semnificative care s-ar putea dovedi incomode părţilor implicate.
La urma urmei, în ciuda stimulării acţiunilor pozitive, un guvern care nu doreşte să se schimbe în mod fundamental va găsi o modalitate de a sabota reformele în timp ce primeşte încă fondurile. Procesul poate fi prelungit pe o perioadă nedeterminată printr-o varietate de scuze care vor trage reformele într-un nou ciclu electoral, care mai apoi vor fi începute de un nou guvern.
Acest proces se întâmplă în prezent în Republica Moldova. Chişinăul a fost de acord să adopte douăzeci şi opt de acţiuni, dar există motive serioase de a bănui că va selecta şi va neglija lucrurile dure din acord, şi anume ceea ce ţine de normele democratice, drepturile omului şi un sistem pluripartid.
Experţii de la Chişinău vorbesc deschis despre un scenariu în care, probabil, Moldova va primi doar una sau două din cele trei tranşe planificate. Guvernul va bifa reformele pe care le percep ca fiind mai puţin dureroase, în timp ce nici măcar nu intenţionează să pună în aplicare cele mai cruciale, care majoritatea sunt lăsate pentru ultima tranşă, cum a fost acum câteva luni reforma justiţiei. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Ucraina, atât cu UE, cât şi cu programul FMI de 17,5 miliarde de dolari.
Interesant este faptul că societatea moldovenească a demonstrat o dorinţă reală de a accepta schimbarea, chiar şi cu preţul confortului personal. De exemplu, interzicerea fumatului în 2015 a fost salutată cu puţină rezistenţă publică. Oamenii s-au conformat în mod voluntar. În mod similar, instalarea camerelor de supraveghere pe şosele pentru a împiedica conducerea greşită şi acţiunile mai dure la conducerea în stare de ebrietate nu a fost niciodată contestată. E-guvernarea a câştigat teren. Reforma în domeniul educaţiei este adesea discutată, iar societatea a adoptat în totalitate reforme anti-copiere şi anti-mituire. Aceste exemple au un lucru în comun: au fost văzute de societate ca fiind corecte şi universale şi au fost aplicate tuturor, fără excepţii, favoritism sau concesii.
Cu toate astea, aceste exemple sunt limitate; nu s-a schimbat nimic în Moldova în ultimii zece ani în mediu pentru cetăţeni. În timp ce societatea este însetată pentru o reformă reală, autorităţile nu sunt.
Uneori, guvernul a făcut schimbări radicale care contrazic obiectivul declarat, de apropiere a Republicii Moldova de democraţie. De exemplu, în iulie 2017, parlamentul moldovenesc a schimbat radical sistemul de vot, ceea ce a fost recunoscut drept o lovitură majoră pentru democraţie şi pluralism. Acest lucru a fost realizat printr-o încălcare totală a procedurilor, în condiţii care nu aveau transparenţă, un consens naţional şi un dialog semnificativ şi era în contradicţie cu avizul experţilor Comisiei de la Veneţia.
Societatea civilă continuă să ceară autorităţilor să abroge această legislaţie şi să se concentreze asupra nevoilor reale ale societăţii moldoveneşti, cum ar fi combaterea corupţiei, investigarea crimelor financiare, promovarea libertăţii mass-mediei şi promovarea democraţiei şi a drepturilor omului.
Asistenţa generoasă oferită Moldovei va îmbunătăţi viaţa oamenilor de rând, asta numai dacă reformele convenite ca precondiţii sunt îndeplinite cu bună-credinţă de către guvern. Este puţin probabil ca fondurile UE să aibă un efect mare, având în vedere că actualul guvern a făcut aproape aceleaşi angajamente atunci când a preluat puterea acum doi ani - până în prezent, cele mai multe rămân neîneplinite.
Promovarea normelor democratice şi a drepturilor omului ar trebui tratate ca premise pentru orice discuţie semnificativă despre viitorul european al Moldovei sau al Ucrainei. Aceste condiţii trebuie să stea la baza relaţiei dintre Uniunea Europeană şi aceste ţări, guvernele dovedind în fiecare zi modul în care acestea respectă standardele date. Moldova are nevoie de finanţare pentru a supravieţui, dar orice sprijin financiar etichetat "necondiţionat" sau cu suficient spaţiu pentru implementarea selectivă a reformelor va veni la un preţ ridicat pentru democraţie şi valori europene.
Consiliul European, Parlamentul European şi Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze eforturile şi să evalueze progresul general realizat în fiecare etapă de un guvern. Este important să se menţină o atitudine critică faţă de informaţiile provenite de la diverse instituţii şi să se obţină întotdeauna o a doua opinie din partea grupurilor de reflecţie independente.
UE trebuie să comunice direct cu societatea moldovenească şi ucraineană, subliniind faptul că sprijină oamenii, nu guvernele.
Autorităţile noastre trebuie să depună eforturi pentru a profita de oportunităţile oferite de Uniunea Europeană în beneficiul poporului nostru. Moldovenii şi ucrainenii merită nu mai puţin ca alţii.
Jurnal.md
