Ion Platon este tată a doi copii. Ultima oară și-a văzut copiii la față când avea 30 de ani. A orbit. Atunci când îi era cel mai greu, din cauza unor probleme de sănătate, i-a decedat soția: „Și m-a lăsat pe lume cu un munte de durere, cu un ocean de suferințe și cu doi copii mici de mână – băiatul de 5 anișori și fetița de 9 ani”.
A fost pentru ei și mamă și tată: „I-am și ridicat pe dibuite, am însușit arta supraviețuirii, mi-am suflecat mânecile și am învățat de toate: să fac pâine, să le pregătesc supe, borșuri, pe la sărbători, sarmale, răcituri, învârtite”.
„Greutatea cea mai mare a fost pe umerii tatălui nostru. Ne gătea, ne cocea pâine, făcea plăcinte, sărmăluțe. De multe ori ne-a încurajat. Era permanent cu ochișorii pe noi pentru că eram mici”, spune Ana Platon, fiica.
„S-a străduit să nu ne dea la o casă de copii, ci să ne facă oameni”, susține Sergiu Platon, fiul.
Tot copii sunt și cei mai fideli cititori. Fiica a fost și cea care l-a ajutat să înșire pe foaie versurile. Tatăl său i le dicta, iar ea le scria cu mâna într-un caiet pe care îl păstrează și acum: „Le-am tot transcris și rescris de zeci de ori pentru că între timp tăticul le mai schimba sau redacta când venea cu o idee mai nouă”.
S-a descurcat chiar dacă vedea doar întuneric. Făcea de toate, iar copii l-au înțeles și l-au susținut. Toate necazurile, durerile, fericirea și succesul pe care le-a trăit în toți acești ani și le-a așternut într-o carte. Lansarea a avut loc la Liceul din sat, acolo unde a fost întâmpinat de elevi, profesori și scriitori.
„Se regăsesc convingerile mele, viziunile mele, o carte în care se găsesc lecții de viață pentru cei slabi cu duhul, pentru acei lași, pentru acei amărâți, pentru cei nenorociți. Dorul de satul meu natal, de casa părintească”, susține autorul.
„Este o poezie „Mama”. Îmi place foarte mult și mă doare sufletul când o citesc pentru că îmi aduce aminte de mămica mea”, spune fiul lui Ion Platon.
„Am studiat la cea mai perspicace facultate a celei mai prestigioase academii. Bineînțeles că acolo sunt metamorfozele, trăirile, căderile”, susține Ion Platon.
„Pentru mine, asemenea omeni sunt modelele de la care trebuie să învățăm a iubi viața. În poezii găsești versuri pline de înțelepciune, bunăvoință, omenie”, a menționat scriitoarea Claudia Partole.
Lozovenii se mândresc cu un consătean gospodar și deștept.
„El e un om foarte deștept. Am înțeles că scrie cărți”.
„Eu îl consider un om de onoare al satului, un om la care eu pot să apelez în orice moment. Gospodarul Lozovei”.
Reporter: Parascovia Spic
Imagini: Oleg Cozlov
