Președintele CSJ, despre cazul Braguța: Tragedia putea fi evitată prin contactarea telefonică a funcționarilor care țin evidența persoanelor cu deficiențe mintale în R. Moldova
Într-o pledoarie privind conștientizarea respectării obligațiilor pozitive care decurg din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, președintele Curții Supreme de Justiție, Mihai Poalelungi face o apreciere privind două cazuri tragice, unul dintre care cel al lui Andrei Braguța. Astfel, Poalelungi susține că această tragedie putea fi evitată prin contactarea telefonică a funcționarilor care țin evidența persoanelor cu deficiențe mintale în R. Moldova.
„În luna august a anului curent, după ce a fost oprit în trafic pentru că depășise viteza permisă de regulamentul circulației rutiere, un tânăr care suferea de boli mintale a fost reținut, iar apoi trimis în arest preventiv cu acceptul unui judecător, unde și-a aflat moartea. Același judecător mai aprobase anterior arestarea preventivă a unui alt tânăr, și acesta cu boli mintale, care a trecut apoi în detenție, conform declarațiilor mamei sale, printr-un adevărat calvar.
(…) Am fost surprins să citesc, în două articole de presă, afirmațiile procurorilor de caz. Primul a susținut că tânărul reținut „s-a dat în spectacol şi în faţa judecătorului, l-a numit cu cuvinte indecente, l-a ameninţat. Avea un comportament absolut neadecvat”. Întrebat fiind de ce nu l-a dus la spitalul de psihiatrie, procurorul menționează că nu avea documente confirmatoare, cum nu avea nici judecătorul de caz. Procurorul din cel de-al doilea caz afirmă despre cel de-al doilea tânăr că „nu ştia că este bolnav de o boală psihică”, pentru că nu avea niciun document.
În linii mari, sarcina probării unei anumite situații de fapt este strâns legată de specificitatea circumstanțelor. Îmi este greu să-mi imaginez cum ai putea cere, în calitate de procuror sau de judecător, certificate și dovezi despre starea unei persoane care „s-a dat în spectacol şi în faţa judecătorului, l-a numit cu cuvinte indecente, l-a ameninţat” și care „avea un comportament absolut neadecvat” chiar de la această persoană. Numai aceste constatări ar fi fost suficiente să ridice dubii privind starea sănătății mintale a persoanei reținute. Prezentarea unui certificat privind starea de sănătate mintală a persoanei reținute chiar de către aceasta, într-un termen scurt, deși ea fusese reținută până atunci în „izolator”, poate fi ușor încadrată în categoria utopiilor.
Tragedia putea fi evitată, în primul caz, prin contactarea telefonică a funcționarilor care țin evidența persoanelor cu deficiențe mintale în R. Moldova. În cel de-al doilea caz, putea fi dispusă efectuarea unei expertize„, menționează Poalelungi.