În ediția de astăzi, vloggerul Ion Andronache va aborda un element-cheie al ritualului de rugăciune, cel mai întrebuințat obiect de creștinii ortodocși în biserică, adică lumânările.
În primele secole ale Bisericii, atunci când creștinii erau prigoniți, ei se ascundeau în catacombe sau mai ales noaptea în casa vreunui creștin. Pentru a lumina încăperea pentru slujbe erau necesare de multe candele pe ulei și lumânări.
După ce creștinismul a devenit religia licită în Imperiul Roman, slujbele se oficiau ziua în biserici mari, dar tot ca o continuare a tradiției, se aprindeau candele și lumânări.
Neavând deja scopul său inițial, lumânării i-au fost atribuite anumite simbolisme. Ea simbolizează pe Hristos care este Lumina lumii și cine îl va urma, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții (Ioan 8, 12). În timpul rugăciunilor, ne putem folosi de anumite elemente pe lângă lumânări, ca tămâia sau candele. Ele ar putea să ne ajute să fim introduși în această stare de rugăciune, iată de ce ele sunt utilizate și la slujbe.
În ultimii 25 de ani Lumânările au devenit o afacere profitabilă necontrolabilă și netransparentă. O afacere din care unii clerici și-au construit castele.
Lumânarea nu arde păcatele, nu alungă duhurile rele, nu ne apropie de Dumnezeu, nu este un obiect magic, nu face minuni, ea este doar un simbol, nimic mai mult.
Cu siguranță ați auzit că unele parohii nu agreează când cineva vine cu lumânări de la piață sau cumpărate din altă parte.
Vânzarea lumânărilor nu este o soluție pentru venit parohial. Cea mai bună soluție sunt contribuțiile lunare benevole a fiecărui membru, transparența financiară, astfel ca laicii, membrii comunității să cunoască cheltuielile parohiei și conștient să le acopere. Ei trebuie să simtă că această comunitate este a lor și locașul în care se adună tot este a lor, iar nu un loc în care se prestează servicii.
Nu lumânarea trebuie să ardă, ci inima noastră de dragostea față de Hristos.
Ion Andronache este autorul vlogului Ortodoxia – „pentru că așa trebuie” în care explică și argumentează unele tradiții și obiceiuri pe care le promovează inconștient creștinii ortodoxși.
