Diverse scheme de preluare frauduloasă a afacerilor prin intermediul instanţelor de judecată au fost descrise în ultimii ani în Republica Moldova. Acestui procedeu de furt i s-a dat şi o denumire specifică, cea de atac raider. Lev Popov afirmă că anume asta i s-a întâmplat şi lui. Pentru o datorie de 3 milioane de lei, i s-ar fi luat bunuri de peste 40 de milioane. Omul afirmă că a fost amăgit de către un alt businessman, Corneliu Ţurcanu, care, iniţial, i-ar fi câştigat încrederea.

În 2012, Lev Popov, care importa cărbune de mai mulţi ani, a împrumutat 3 milioane de lei de la o firmă fondată de Corneliu Ţurcanu. Acesta i-ar fi fost prezentat de către un angajat de-al său, cu câţiva ani mai devreme. Pe parcurs, cei doi s-au împrietenit. Anume relaţiile de amiciţie l-ar fi împiedicat pe Lev Popov să vadă că ar fi fost furat, după cum afirmă acum. El spune că acordul de împrumut a fost semnat pentru o perioadă de numai şase luni şi stipula o penalitate de 0.5 la sută pentru fiecare zi de întârziere. Contractul prevedea o dobândă de 24 la sută anual, 60 de mii de lei pe lună, sumă pe care Lev Popov ar fi plătit-o cu regularitate timp de mai bine de un an. Adică şi după expirarea contractului. După cele şase luni prevăzute în document, creditorul Corneliu Ţurcanu i-ar fi spus că nu are nevoie urgentă de bani şi că îi convine să primească în continuare dobânda lunară.

Creditorul, însă, a mers în instanţa de judecată. Mai mult. Popov spune că Ţurcanu l-a anunţat că va primi citaţii, dar i-a dat asigurări că toată procedura este doar o formalitate prin care vrea să-şi protejeze banii.

Prima instanţă a dispus încasarea în favoarea debitorului a peste şase milioane de lei, iar Lev Popov spune că după expirarea termenului în care decizia judecătorească putea fi contestată la Curtea de Apel, Corneliu Ţurcanu ar fi recunoscut că totul a fost „un joc”.

Acordul a fost încheiat între una dintre firmele lui Popov, Sansilvia SRL şi SRL-ul lui Ţurcanu „Buletinul Vamal”, care ulterior a fost redenumit în „Vinăria Zîmbreni”. Înainte să meargă în judecată pentru a cere datoria şi penalităţile, Ţurcanu a încheiat un contract de cesiune a creanţelor pe numele său în calitate de persoană fizică. Adică, firma lui Popov îi devenea astfel datoare personal lui Ţurcanu. Acum, anume pe numele lui Ţurcanu în calitate de persoană fizică sunt înscrise mai multe bunuri care anterior au aparţinut firmei lui Popov. Un teren de 30 de ari pe strada Cărbunari cu o valoare cadastrală de 1 milion 340 de mii de lei, un oficiu cu o suprafaţă de 250 de metri pătraţi, situat pe aceeaşi adresă, estimat de Întreprinderea de Stat Cadastru la 860 de mii de lei, construcţii auxiliare de peste 400 de metri pătraţi, evaluate la 580 de mii de lei şi o altă clădire de 600 de metri cu un preţ cadastral de 2 milioane 400 de mii. Adică, doar bunurile imobile de pe această adresă au fost estimate de Cadastru la 5 milioane 185 de mii de lei. De obicei, preţul de piaţă este de cel puţin două-trei ori mai mare decât cel stabilit de întreprinderea de stat. Pe lângă imobilele din capitală, lui Popov i s-au luat şi altele, amplasate în satul Bulboaca din raionul Anenii Noi. Acolo, un teren de 70 de ari şi câteva construcţii au trecut din proprietatea companiei lui Popov, în cea personală a lui Corneliu Ţurcanu. Valoarea cadastrală a acestor imobile nu se ridică nici la 300 de mii în total, însă, Popov afirmă că pe teren au fost mai multe bunuri ale firmei care au fost luate odată cu întreg imobilul.

Majoritatea bunurilor pierdute s-ar afla, însă, pe terenul de pe strada Cărbunari, unde omul de afaceri avea cea mai mare bază de cărbune dintre cele 7 pe care le deţinea. Popov spune că numai o clădire ridicată de el pentru a-i servi drept oficiu ar valora 820 de mii de dolari, adică peste 14 milioane de lei. Este vorba despre edificiul estimat de Cadastru la 2 milioane 400 de mii de lei.

Potrivit unui raport de definire a valorii de piaţă, efectuat de o firmă din Moldova şi acceptat de instanţa de judecată, bunurile firmei, de pe strada Cărbunari, au fost estimate la aproximativ 5 milioane 800 de mii de lei. Ulterior, acestea au fost scoase la licitaţie, iar pentru că nimeni nu a prezentat interes să le cumpere, valoarea lor oficială a mai scăzut cu aproximativ 1 milion, astfel încât, atunci când justiţia a decis să le transmită în proprietatea debitorului, preţul lor, stabilit în urma procedurilor juridice, a acoperit doar 70 la sută din datoria pretinsă. Ulterior, în contul datoriei a fost luată, după cum am văzut, şi baza de la Bulboaca, dar şi după asta, Lev Popov i-a rămas dator lui Corneliu Ţurcanu, urmând ca din bunurile pe care le deţine el personal să fie decontat şi ce a mai rămas din sumă, adică peste un milion de lei.

Anul trecut, omul de afaceri a apelat la o firmă străină pentru a evalua proprietăţile firmei sale. O echipă de evaluatori din Ucraina a estimat preţul imobilelor şi al bunurilor deţinute de companie în cele două baze, de la Chişinău şi Bulboaca, la peste 2 milioane de euro, adică peste 42 de milioane de lei. Cu acest document, omul de afaceri care consideră că a fost nedreptăţit de justiţie în cadrul unor procese civile, speră să-şi găsească dreptatea în cadrul unui proces penal. El a depus plângeri şi la poliţie, şi la procuratură, şi la Centrul Naţional Anticorupţie. Un proces penal a fost pornit, apoi încetat, ca acum plângerea omului de afaceri să se afle din nou în examinare.

Contactat telefonic, procurorul care se ocupă de caz a invocat secretul anchetei.

La rândul său, Corneliu Ţurcanu declară că, de fapt, el ar fi victima, iar Lev Popov - escrocul.

Ţurcanu afirmă că nu au existat alte înţelegeri între el şi Popov, decât cele indicate în contractul de împrumut. Totuşi, el recunoaşte că dobânda lunară i-a fost plătită şi după expirarea acelui acord.

Omul neagă că ar fi pus mâna pe mai multe bunuri decât i s-ar fi cuvenit.

Aceleaşi evenimente sunt comentate absolut diferit de către cei doi oameni de afaceri aflaţi în litigiu. De exemplu, o solicitare a lui Lev Popov de a lua un credit de la o bancă este descrisă de către acesta drept o încercare de a obţine bani, inclusiv pentru a-i întoarce datoria lui Ţurcanu, iar acesta, la rândul său, o priveşte drept o tentativă de a se eschiva de la plata datoriei prin înstrăinarea unui activ.

Lev Popov afirmă că unii angajaţi ai statului i-ar fi făcut parte lui Corneliu Ţurcanu. Am încercat să discutăm cu toate persoanele vizate în acest caz. În plângerile depuse de-a lungul timpului la instituţiile de drept şi control, omul de afaceri declară că executorul judecătoresc ar fi acţionat în înţelegere cu creditorul. Am mers la locul de muncă al lui Anatolie Bănărescu pentru a afla care este punctul său de vedere asupra acestui dosar şi cum comentează acuzaţiile. În biroul executorului judecătoresc echipa de filmare a fost invitată de către unul dintre angajaţi să ia loc şi să aştepte, după care un alt angajat a cerut ca solicitarea de informaţie să fie expediată pe cale oficială, printr-o scrisoare prin poştă. O asemenea procedură ar putea dura săptămâni sau chiar luni, dar tot nu ar garanta un răspuns deplin. De aceea, am insistat să obţinem un comentariu pe viu. Am mers din nou la biroul executorului. Am aflat că omul şi-a luat concediu. Pe termen nelimitat.

Am mers şi la un presupus loc de trai al executorului judecătoresc. Un apartament din sectorul Ciocana al capitalei, în care, potrivit unor acte de la Cadastru, Bănărescu ar avea domiciliu. Locuinţa aparţine oficial bunicii executorului, o bătrână de 96 de ani, cu reşedinţă în raionul Edineţ. Deşi era cineva acasă, pentru că, din când în când, se uita cineva pe geam, dând draperiile la o parte, nimeni nu a deschis uşa.

Omul de afaceri Lev Popov afirmă că de partea creditorului său s-ar fi aflat şi administratorul autorizat care a desfăşurat procedura de insolvabilitate a firmei, dar şi unii judecători prin mâinile cărora a trecut dosarul.

Judecătoarea Lidia Bulgac de la Curtea de Apel Chişinău a refuzat să facă o declaraţie înregistrată, dar, în cadrul unei convorbiri telefonice purtate cu reporterul Jurnal TV, magistrata a negat că ar fi fost părtinitoare în procesul de examinare a dosarului. Lev Popov s-a plâns pe acţiunile lui Bulgac şi la Consiliul Superior al Magistraturii, cerând tragerea la răspundere disciplinară a judecătoarei pentru anumite acţiuni ale acesteia calificate de autor drept încălcări ale Legii cu privire la Insolvabilitate. Inspecţia Judiciară, însă, a respins solicitarea, pentru că nu ar fi constatat vreo abatere.

La rândul său, şi administratorul autorizat, Vera Popaz, numită de instanţă să administreze procesul de insolvabilitate la una dintre firmele lui Popov, a negat acuzaţiile omului de afaceri. Femeia a declarat că nu este vorba despre un atac raider şi că de pierderea bunurilor firmei este vinovat doar fondatorul, care ar fi făcut mai multe maşinaţii cu implicarea companiilor sale.

Lev Popov s-a plâns şi pe acţiunile administratorului autorizat la Ministerul Justiţiei. În urma examinării sesizării, însă, Comisia de autorizare şi disciplină a declarat că nu a existat vreo abatere disciplinară în acţiunile administratoarei.

Popov mai spune că Ţurcanu a reuşit să deruleze toată schema datorită influenţei pe care o are naşul său de cununie, membrul CSM Gheorghe Avornic.

Ţurcanu neagă faptul că s-ar fi lăudat cu influenţa de care s-ar fi bucurat datorită naşului său din Consiliul Superior al Magistraturii. Mai mult, el spune că nu ar avea o relaţie apropiată cu membrul CSM, Gheorghe Avornic.

Şi Gheorghe Avornic neagă că ar fi avut vreo implicare în acest caz. Anterior, însă, şi el personal a fost acuzat de o familie din Bălţi că prin abuz de încredere i-ar fi preluat o parte din afacere.

În vara anului 2016, Corneliu Ţurcanu a fost reţinut pentru 25 de zile pentru implicare în frauda bancară produsă în 2014, care a dus la falimentarea a trei instituţii financiare - Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. Autorităţile nu au dat foarte multe detalii atunci, însă, portalul mold-street, care l-a citat pe lichidatorul Băncii Sociale, a prezentat o schemă detaliată a unor tranzacţii efectuate de Corneliu Ţurcanu şi soţia sa Liliana, în urma cărora au dispărut 25 de milioane de lei. Lichidatorul instituţiei financiare a constatat următoarele:

Pe 25 noiembrie 2014, exact ziua în care mai multe firme-fantomă au primit credite de miliarde de lei de la Banca Socială, Corneliu Ţurcanu şi soţia sa au efectuat şi ei mai multe operaţiuni dubioase pe conturile de la această instituţie, deţinute de ei şi firmele afiliate. Firma lui Corneliu Ţurcanu, Vinăria Zîmbreni SRL a semnat un contract de împrumut în valoare de 1.66 milioane de dolari, echivalentul a 25 de milioane de lei, cu o altă companie. În aceeaşi zi banii au fost rotiţi de câteva ori prin conturile de la Banca Socială deţinute de familia Ţurcanu şi firmele afiliate, cu scopul de a crea o datorie fictivă, consideră lichidatorul. Printr-o serie de tranzacţii efectuate în acelaşi interval de timp şi în aceeaşi filială a băncii, banii au circulat dus-întors, iar Vinăria Zîmbreni s-a ales cu o datorie de 25 de milioane de lei. O altă descoperire făcută de lichidatorul Băncii Sociale este şi faptul că în februarie 2015 Vinăria Zâmbreni a pus în gaj mai multe bunuri care erau deja gajate la Banca Socială pentru credite de peste un milion de euro şi aproape 7 milioane de lei, contractate în 2013. Lichidatorul Băncii Sociale consideră că toată schema cu împrumutul şi gajul a avut scopul de a crea o stare de insolvabilitate fictivă şi de a genera datorii Vinăriei Zîmbreni, faţă de o altă companie afiliată aceloraşi proprietari.

Contactat pentru detalii, directorul adjunct al Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, Valeriu Bodean, i-a spus reporterului Jurnal TV că dosarul este încă la etapa de urmărire penală, soţii Ţurcanu fiind puşi sub învinuire pentru abuz de serviciu şi spălare de bani.

Ţurcanu se declară nevinovat şi în acest caz.

Numele celor doi soţi au figurat şi în alte scandaluri. Ziarul de Gardă a descris în 2014 o serie de tranzacţii dubioase în urma cărora o firmă a Lilianei Ţurcanu a devenit proprietară a peste 60 de bunuri imobile ale Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău, cu capital majoritar de stat. Ulterior, compania statului a fost declarată insolvabilă. Corneliu Ţurcanul la rândul său, a fost protagonistul unuia dintre cele mai mari dosare pierdute de Republica Moldova la CEDO, din punct de vedere al valorii despăgubirilor primite - 2,5 milioane de euro. Corneliu Ţurcanu a fost arestat, judecat şi achitat pe timpul guvernării comuniste, iar felul în care instituţiile statului l-au tratat în cadrul acestui proces a fost calificat de către justiţia europeană drept încălcare a dreptului la proprietate şi proces echitabil.